Auralic Vega DAC – Test

Acum 4 ani de zile un articol citit in revista Stereophile a reusit sa imi starneasca curiozitatea intr-un mod neasteptat. Articolul avea ca subiect un DAC manufacturat de un producator cu sediul in Beijing. Numele producatorului este Auralic Ltd., iar produsul despre care ma pregatesc sa va povestesc este Auralic Vega. Motivul acestei curiozitati a fost comparatia directa cu un DAC dCS Vivaldi. Concluzia redactorul Stereophile este urmatoarea:
”Sunt tentat sa cred ca la 3499 dolari, Auralic Vega este o afacere. Pentru putin peste 5% din pretul dCS Vivaldi, un DAC format din trei piese, Vega se remarca printr-un sunet apropiat de calitatile acestuia.”
www.stereophile.com

Dupa acest comentariu au urmat masuratorile efectuate in laboratorul Stereophile. Concluzia acestora a fost cat se poate de transanta si il citez pe John Atkinson: Auralic’s Vega D/A processor offers measured performance that is beyond reproach.
4 ani mai tarziu, cu sprijinul echipei AVmall, dorinta mea de a testa acest convertor a devenit realitate.
Prezentare generala
Vega arata elegant, partea electronica este adapostita de o carcasa de aluminiu, panoul frontal este dominat de un ecran OLED, iar in partea dreapta avem un buton rotund si un led rosu. In partea din spate avem doua iesiri analogice, balansata si normala, respectiv RCA si XLR, si 5 intrari digitale: AES/EBU, doua coaxiale SPDIF, una optica si o intrare USB. Intrarile AES/EBU si SPDIF gestioneaza date digitale de intrare aflate intre 16 si 24 biti, cu rate de esantionare de pana la 192 kHz; portul USB functioneaza cu rate de esantionare de pana la 352,8 si 384 kHz si accepta DSD 64 si 128 utilizand protocolul DoP. Pentru MAC OS nu aveti nevoie sa instalati un driver pentru ca Vega sa functioneze corect.
Tehnologie
In interior circuitele digitale si audio sunt printate pe o placa mare, care ocupa intreaga adancime a sasiului. Partea de alimentare este formata dintr-un transformator toroidal si o partea de intrarea a curentului alternativ, ecranata complet si dotata cu filtre. In interior mai gasim un cip receptor USB XMOS destinat fluxului de date via USB, un procesor audio Auralic Sanctuary produs de Archwave. Acesta este necesar pentru upsamplig-ul datelor la aproximativ 1.5 MHz si o adancime de 32 biti. De asemenea Vega foloseste un master clock, numit Femto Master Clock, acesta foloseste un oscilator de cristal folosit in industria aero-spatiala, cu o sursa liniara de alimentare. Jitter-ul specificat al acestui Femto Master Clock este de 82 femtosecunde, cu un zgomot rezidual de faza de -168 dBc. Dupa ce fluxul de date a fost procesat de cipul Sanctuary, datele sunt trimise catre un chip DAC ESS Sabre 9018. Acesta este un chip DAC delta – sigma, cu 8 sectiuni DAC individuale. Fiecare canal audio primeste 4 sectiuni DAC pentru procesarea, aceasta abordare permite un nivel al zgomotului foarte mic la iesire.
Sistem de test
Pentru a testa acest DAC am folosit un sistem compus din urmatoarele componente: NUC + Daphile, Yamaha CDS 3000 (cd/sacd/DAC), amplificator integrat Pass Labs Int 30, boxe Focal Electra 1038 BE, cabluri Chord si Tellurium.

Muzica test
Roger Waters – Amused to Death / fisier 24 biti@192 kHz
Richard Wagner – Die Walkure / cd (ascultat via Vega folosind Yamaha CDS 3000 ca transport)
Miles Davis – A Kind of Blue / 24 biti@192 kHz

Calitatea sunetului: Yamaha CDS 3000 vs Auralic Vega
CDS 3000 – Roger Waters
Pe acest album este folosita o tehnica speciala de inregistrare numita QSound (aceasta tehnologie ofera posibilitatea unei auditii 3D folosind un sistem stereo compus din doua boxe). Cand ascult acest album, muzica si efectele sonice se intrepatrund intr-un melanj perfect. Vocile sunt bine separate si se aud distinct in fata ascultatorului. Pozitionare 3D a vocilor este bine delimitata in spatiul scenei. Vocea lui Roger Waters este pozitionata central, iar vocile cantaretelor ce sustin partile armonice si anumite pasaje muzicale se simt undeva in spate pozitionate stanga sau dreapta in functie de cerintele partiturii. Pasajele dinamice sunt foarte bine prezentate, tranzientii nu prezinta sincope, toba si chitara completeaza scena sonora cu o energie extraordinara, oferind o imagine completa pe intreg spectrul audio.
Vega – Roger Waters
Scena capata ceva mai multa adancime. Imaginea 3D pare ca se imbunatateste usor. Vocile isi pastreaza pozitionarea si separatia in planul scenei si devin oarecum mai implicate muzical. Dinamica ramane in aceeasi parametri ai prezentarii, cu tranzienti mai bine conturati ce ofera o aerisire a notelor, iar asta aduce un sunet cu un plus pe detalii. Toba si chitara sunt in continuare energice si completeaza scena asemeni unui puzzle perfect.
CDS 3000 – Die Walkure
Orchestra se materializeaza in camera de auditie dincolo de barierele peretilor. Vocea sopranei Birgit Nilsson are o putere coplesitoare, sunt momente in care cantecul ei curge asemeni unui rau lenes si cristalin, urmate de pasaje in care totul se transforma intr-un fluviu urias si involburat. Jon Vickers cu a lui voce de tenor, puternica si intunecata, transforma ascultatorul intr-un martor al unui spectacol cantat la Metropolitan Opera. Miscarea artistilor pe scena se simte precis, iar vocile interpretilor au o vigoare extraordinara in pasajele muzicale fortissimo. Atmosfera este atat de bine reprodusa incat spectatorul devine o parte integrata a spectacolului muzical.
Vega – Die Walkure
Sunetul capata o tonalitate densa, timbrul instrumentelor dar si al vocilor este mai bine definit. Vocea sopranei Birgit Nilsson se imbogateste cu texturi noi, usor pastelate, fara a pierde forta necesara interpretarii unui rol wagnerian. Rolul interpretat de Jon Vickers devine si mai prezent, vocea lui coboara tonal catre abis si pare chiar mai intunecata. Orchestra ramane in continuare bine structurata si ofera un sunet realist.
CDS 3000 – A Kind of Blue
Trompeta lui Miles Davis toarce suav asemeni unei pisici ce se alinta in bratele stapanului. Notele inalte ating delicat urechea. Asperitatile trompetei sunt perfect balansate de pian si de cele doua saxofoane folosite, alto saxofon si tenor saxofon. Contrabasul se simte precis, duios, cu tendinte melancolice. Imaginea muzicala de ansamblu este perfect zugravita, fara urme de falsitate sau de sunet digital. Ascultatorul este purtat intr-un club de jazz din anii ’60 unde un cativa artisti atinsi de geniu canta, fumeaza, beau alcool, pentru un public cunoscator.
Vega – A Kind of Blue
Cu Vega experienta muzicala ramane in aceeasi nota, cu mentiunea ca peste imaginea generala o mana invizibila a picurat mici detalii tonale. As compara aceasta noua prezentare a sunetului cu o tocanita gourmet dupa momentul in care bucatarul amesteca condimentele secrete in oala. Un amanunt discret care transforma tocanita noastra bine gatita intr-o opera de arta gourmet.
Concluzie
Auralic Vega a fost ceea ce am asteptat in acesti ani. Performanta de top la un pret rezonabil.
Robert Flescan