Indiana Line Diva 660 – Test

Istoria marcii

Cu mai bine de 40 de ani in urma, mai exact in 1977, la Torino prindea contur o noua companie de produse HiFi. Plecati la drum cu o idee foarte clara in minte, aceea de a propune lumii iubitoare de sunet o serie de produse impecabile la raportul pret / calitate, fara a face rabat de la calitatea constructiei si a design-ului. Si le-a iesit foarte bine, astfel ca, in ultima vreme, produsele marca Indiana Line au inceput sa faca valuri prin lumea audio, de la utilizatori si pana la jurnalisti.
Privite cu scepticism la inceput, boxele Indiana Line au daramat rapid prejudecatile legate de preturi si i-au obligat pe cei care le-au ascultat sa admita ca producatorul italian a reusit ceea ce multi au incercat pana atunci fara succes – sa produca niste boxe foarte accesibile care arata si suna impecabil. E drept, piata dispune de multe marci entry level cu modele mai mult sau mai putin reusite, dar valoarea pe ansamblu a brandului Indiana Line este aceea ca propune serii complete si fara cusur, de la cele mai ieftine si pana la gama de top. Maniera in care inginerii torinezi au reusit sa combine cele patru elemente esentiale la un asemenea produs (finisaje, sunet, design si pret) este una cu adevarat spectaculoasa. Bineinteles, au fost multi cei care au fost foarte sceptici atunci cand au aflat preturile acestor boxe, dar indoiala s-a risipit odata cu prima auditie, iar boxele au ajuns imediat, in majoritatea cazurilor, in casele noilor proprietari. Daca la inceput era te intrebai cum reusesc cutiutele italiene sa inglobeze control, detalii si transparent ce pot fi intalnite doar la marci / modele mult mai scumpe, acum e deja ceva normal.
Calitatea impresionanta a produselor Indiana Line este laudata de presa internationala de specialitate. Nu mai putin de 29 de articole si premii internationale sunt marturia excelentei acestui brand italian. Fanii masuratorilor vor fi fericiti, pentru ca revistele germane sunt pline de asemenea detalii tehnice.

Prezentare Generala
Prezentarea de astazi o incepem cu comentariul redactorului stereoplay.de dupa ce a masurat boxele Diva 660: Boxa are un comportament bun cu distorsiuni scazute.

Diva 660 este o boxa eleganta, cu un design luxos, genul acela de boxa care daca ar fi sa o judeci dupa cum arata la exterior, ai spune ca are un pret de achizitie situat undeva la peste 3 mii euro. Surprinzator pentru unii, aceasta boxa nu costa mai mult de 1300 euro. Diva 660 este o boxa pe trei cai, construita cu doua difuzoare de 180 mm dedicate frecventelor joase, un difuzor de 140 mm pentru frecventele medii, un tweeter dome de 26 mm pentru frecventele inalte si are o sensibilitate de 92 dB. Datorita dimensiunilor poate fi usor integrata chiar si in camere mici. O boxa cantareste 17,2 kg si are urmatoarele dimensiuni 23 X 95 X 30 cm. Conurile difuzoarelor de bas sunt fabricate din celuloza, difuzorul de medii este fabricat dintr-un material rigid ce confera stabilitate si scade distorsiunile, iar tweeter-ul este montat pe un suport de cauciuc moale. Pentru a se asigura o decuplare eficienta a boxei fata de podea, picioarele din aluminiu sunt echipate cu placute antivibratii din cauciuc. La toate acestea adaugati si un finisaj de top realizat cu un lac elegant de foarte buna calitate.


Test
Sistemul de test a fost compus din urmatoarele:
• sursa digitala – Auralic Altair (network player)+Auralic Vega (dac)
• amplificator – Yamaha A-S 801
• boxe – Diva 660
• cabluri – The Chord Company din seria Epic

Muzica a fost aleasa asa incat sa puna in evidenta toate aspectele unui sunet complet. Am ascultat inregistrari care sa puna in valoare vocea umana, basul, spatiul de auditie, dinamica si detaliile unei orchestre mari compusa din mai multe instrumente. Cititorii nostri mai vechi vor observa ca folosim aceleasi inregistrari ca acum cateva luni. Preferam sa nu schimbam muzica ascultata, pentru ca asa este mai usor sa observam schimbarile survenite in sunet.
Testele noastre incep de fiecare data cu vocea artistei Katie Melua. Vocea este bine conturata, fluida, cu note aerisite, oferind naturalete si caldura. Basul coboara destul de mult, are viteza buna, o dinamica potrivita, pastreaza caracteriticile inregistrarii, fara a evidentia in mod sintetic aceasta parte a spectrului audio. Instrumentele s-au prezentat curat in spatiul camerei, asezate corect si ocupand o scena holografica corect delimitata in jurul vocii.
Malia / Boris Blank – basul generat electronic a fost plin de forta, bine controlat, acoperind scena cu un sunet dinamic si oferind detalii ale sub-basului destul de bune. Energia basului a acoperit intreaga camera cu un sunet nervos, bine ritmat si dinamic, fapt care ne-a determinat sa batem din picior in ritmul muzicii. Instrumentele electronice s-au impletit foarte bine cu basul, ritmul si muzica pastrand un echilibru si o curatenie timbrala excelenta. Vocea artistei Malia a fost bine separata de restul instrumentelor, a pastrat ritmul, fara a iesi in fata. Pasionatii spun despre boxele italiene ca sunt construite in asa fel incat sa evidentieze vocea, iar asta le face mai putin neutre. Aceasta poveste, sau realitate, nu este valabila in cazul boxelor Diva 660. Vocea a fost prezenta atat cat a trebuit.
Dire Straits – toba a sunat rotund, cu un impact dinamic bun si cu un kick bine structurat ce parea sa ne loveasca pieptul. Chitarile au prezentat extensii detaliate, cu un sunet ce poate fi catalogat ca fiind real-electric. Instrumentele au dansat pline de energie in jurul vocii oferind un sunet antrenant si atmosferic. Vocea lui Mark Knopfler a sunat usor ragusit, uneori duioasa si melancolica, alteori vibranta si energica.
Saint-Saëns – viorile au parut sa atinga perfectiunea, ciupitul corzilor violoncelului s-a simtit detaliat, suav, aproape carnal, flautul s-a inaltat deasupra salii de concerte ca o pasare maiastra, iar alamurile si instrumentele de suflat au completat o scena sonora grandioasa. Toba mare si timpanele de la finalul piesei au oferit un adevarat spectacol dinamic greu de explicat in cuvinte.

Concluzii
• Pro: raport calitate pret greu de batut, sunet echilibrat, bas corect, inalte emotionante, medii calde, sunet neutru.
• Contra: la pretul acesta nimic de comentat

Preturi, specificatii la produsele Indiana Line le puteti gasi aici

Indiana Line – Prezentare Generala

Cu mai bine de 40 de ani in urma, mai exact in 1977, la Torino prindea contur o noua companie de produse HiFi. Plecati la drum cu o idee foarte clara in minte, aceea de a propune lumii iubitoare de sunet o serie de produse impecabile la raportul pret / calitate, fara a face rabat de la calitatea constructiei si a design-ului. Si le-a iesit foarte bine, astfel ca, in ultima vreme, produsele marca Indiana Line au inceput sa faca valuri prin lumea audio, de la utilizatori si pana la jurnalisti.

Privite cu scepticism la inceput, boxele Indiana Line au daramat rapid prejudecatile legate de preturi si i-au obligat pe cei care le-au ascultat sa admita ca producatorul italian a reusit ceea ce multi au incercat pana atunci fara succes – sa produca niste boxe foarte accesibile care arata si suna impecabil. E drept, piata dispune de multe marci entry level cu modele mai mult sau mai putin reusite, dar valoarea pe ansamblu a brandului Indiana Line este aceea ca propune serii complete si fara cusur, de la cele mai ieftine si pana la gama de top. Maniera in care inginerii torinezi au reusit sa combine cele patru elemente esentiale la un asemenea produs (finisaje, sunet, design si pret) este una cu adevarat spectaculoasa. Bineinteles, au fost multi cei care au fost foarte sceptici atunci cand au aflat preturile acestor boxe, dar indoiala s-a risipit odata cu prima auditie, iar boxele au ajuns imediat, in majoritatea cazurilor, in casele noilor proprietari. Daca la inceput era te intrebai cum reusesc cutiutele italiene sa inglobeze control, detalii si transparent ce pot fi intalnite doar la marci / modele mult mai scumpe, acum e deja ceva normal.

Privite cu scepticism la început, boxele Indiana Line au dărâmat rapid prejudecățile legate de prețuri și i-au obligat pe cei care le-au ascultat să admită că producătorul italian a reușit ceea ce mulți au încercat până atunci fără prea mare succes – să producă niște boxe foarte accesibile care arată și sună impecabil. E drept, piața dispune de multe mărci entry level cu modele mai mult sau mai puțin reușite, pentru toate buzunarele și urechile, dar valoarea pe ansamblu a brandului Indiana Line este aceea că propune serii complete și fără cusur, de la cele mai ieftine și până la gama de top. Maniera în care inginerii torinezi au reușit să combine cele patru elemente esențiale la un asemenea produs (finisaje, sunet, design și preț) este  una cu adevărat spectaculoasă.

Bineînțeles, au fost mulți cei care au fost foarte sceptici atunci când au aflat prețurile acestor boxe, dar îndoiala s-a risipit odată cu prima audiție, iar boxele au ajuns imediat, în majoritatea cazurilor, în casele noilor proprietari. Dacă la început era normal să te întrebi cum reușesc cutiuțele italiene să înglobeze control, detalii și transparență ce pot fi întâlnite doar la mărci / modele mult mai scumpe, acum e deja ceva normal. Mai mult, varietatea aduce un adaos evident de plus-valoare. De la boxe de raft, care costă mai puțin decât un weekend petrecut în oraș, la seriile de top pentru care efortul financiar crește puțin, dar pe deplin justificat (oricum, sub prețul pe care unii îl plătesc pentru un singur cablu de calitate), Indiana Line este, fără discuție, cea mai bună soluție ieftină de pe piața românească la raportul calitate / preț, fie că vorbim de boxe de raft sau de podea, de soluții stereo sau multicanal, subwoofere sau chiar de boxe tehnice, încastrabile în perete sau tavan, playere sau amplificatoare integrate. Dincolo de orice detalii constructive, de preț sau de design, boxele Indiana Line au marea calitate de a fi extrem de calde și de prietenoase cu urechile. Dinamice, fără a fi exagerat de deschise, excelent control pe medii și cu un bas foarte percutant, dar care n-are niciun gând să bubuie. Mai mult, dispun de o definiție impecabilă, mai ales pe imprimări aglomerate, cum ar fi muzica clasică sau înregistrările vechi de heavy metal.

Calitatea impresionanta a produselor Indiana Line este laudata de presa internationala de specialitate. Nu mai putin de 29 de articole si premii internationale sunt marturia excelentei acestui brand italian. Fanii masuratorilor vor fi fericiti, pentru ca revistele germane sunt pline de asemenea detalii tehnice. Dupa masuratori ale boxelor Diva 665, redactorul audio.de comenteaza: Calitatea sasiului face ca distorsiunile sa fie extrem de scazute; chiar si la mai mult de 100 dB aproape nu exista distorsiuni. In aceeasi revista redactorii spun urmatoarele: Sunet extrem de precis, imaginea stereo este echilibrata. Aceste boxe produc un sunet de top.
Daca va aflati printre pasionatii HiFi stiti ca o boxa liniara, o boxa care sa nu aduca distorsiuni evidente in sunet, costa uneori cat o masina sau chiar mai mult. Masuratorile acestor boxe italiene arata ca acest lucru se poate obtine si la bani putini. Un impatimit al sunetului de calitate nu poate rata cel putin o auditie cu aceste boxe cu adevarat miraculoase.

Ca urmare a expansiunii la nivel global, marca Indiana Line a ajuns si in Romania.

Marca este acum într-o evidentă expansiune la nivel global, iar pasionații de sunet din România au șansa de a le asculta înainte de cumpărare, în showroom-ul AVmall.

 

Gasiti mai multe articole, recenzii si masuratori pentru produsele Indiana Line in acest link:www.coral-indianaline.com

Electrocompaniet ECI-6 – Amplificator Integrat

Nu stiam prea multe despre Electrocompaniet pana de curand, cand Razvan de la AVMall mi-a spus ca este una dintre marcile sale preferate.
El a fost de fapt foarte entuziasmat ca a reusit sa aduca Electrocompaniet în Romania prin AVMall. Este greu sa nu fii entuziast cand te uiti la specificatiile produselor lor. Profit de ocazie pentru a le multumi celor de la AVmall pentru ca mi-au permis sa testez un amplificator integrat ECI6 .

Aspect și constructie

Acest amplificator are un aspect smecher, mai ales datorita placii frontale de sticla, care-i confera o imagine foarte placută. In plus, sasiul este din metal gros și solid. Designul este gandit sa ofere o personalitate aparte, fara a compromoite calitatea constructiei.
De asemenea, puteti sa aruncati un ochi in interiorul amplificatorului prin orificiile de ventilatie din lateral. Interiorul este la fel de impresionat ca exteriorul. Nu am putut deschide amplificatorul, deoarece este o unitate demo de la AVMall si s-ar fi pierdut garanția. Pe placa frontala exista un mic ecran cu led in stanga, unde puteti vedea in lumina albastra intrarea pe care ati ales-o.
In timp ce incercam volumul, ma asteptam sa vad ceva pe ecran, dar nimic nu s-a schimbat. Pentru cateva minute mi-am spus ca este ciudat, sa nu ai ceva sa iti arate volumul, dar am observat ca lumina albastra mica de langa centrul literei „e” se misca de fapt in cerc, ca un buton de volum. Destul de destept!

Specificatii si tehnologie

Informatii oferite de Electrocompaniet pe site-ul lor.
ECI 6 este un amplificator integrat, echipat cu 4 intrari analogice. Noul ECI 6 ofera 2 x 125 W și se bazeaza pe succesul amplificatorului integrat ECI 5 MK II. Pentru a-l imbunatati, am echipat ECI-6 cu o sursa de alimentare chiar mai buna si un modul preamplificator mai sofisticat. Ca rezultat, va putem oferi un amplificator extrem de dinamic, capabil sa controleze o gama larga de boxe. ECI-6 dispune de mai multe conexiuni, o intrare stereo balansata XLR si trei intrari stereo cu RCA. Exista si doua iesiri de preamplificare, una balansata si una simpla cu RCA. Etajul de intrare este construita din circuite discrete care ruleaza în clasa A cu feedback zero. Etajul de iesire functioneaza cu cantitati moderate de feedback negativ, astfel obtinandu-se un echilibru bun intre extensia basului si control, o medie deschisa detaliata, si inalte calde. Toate pentru a va asigura ca ECI 6 va reproduce muzica preferata asa cum a fost inregistrata. ECI 6 este upgradabil la ECI 6D și ECI 6DX.
www.electrocompaniet.no

Ascultare si teste

Testele au fost efectuate cu MSC Analog DAC cu quad usb + lps personalizat, Audio Gd Master 10 , Impresia Martin Logan ESL-11A , Piega Coax 30.2.
Asa cum am menționat mai sus, am testat amplificatorul in doua sisteme, unul cu Analog Dac și Martin Logan ESL 11A, dar și cu Chord Mojo și Piega Coax 30.2. Boxele ESL 11A au sectiunea de bas activa cu amplificare proprie pana la 300 Hz , dar chiar si asa, cele mai multe caracteristici ale ECI-6 au fost transferate catre acele frecvente, rezultand un control mai bun si detaliat al basului. Acest lucru a fost mai evident cu Coax 30.2, unde basul s-a imbunatatit si mai mult. ECI-6 sa dovedit a fi minunat cu ambele boxe.

Hanson – MMMBop

Calitatea înregistrarii nu este grozava, dar ce am observat imediat cu ECI6 este un ritm rapid, distractiv și angajat, cu un bas puternic și controlat. Un alt lucru pe care l-am observat aici, este ca acest amplificator, se poate ocupa de pasajele aglomerate fara sa faca un efort substantial.

2Cellos – Mombasa

La inceput am avut impresia ca basul nu se simte puternic si foarte coborat ca in cazul Master 10, dar cand basul mare a intrat in scena, am observat ca raspunsul a fost mai bun cu ECI 6, castigand un control mai bun si mai multe detalii. Basul mare, care intra in scena la inceputul melodiei, se extinde minunat si detaliat in scena. De asemenea, viteza piesei a fost foarte buna si foarte antrenanta.

Jewel – No More Heartaches

Glasul lui Jewel este curat, iar bucatile de chitara stralucesc in jurul melodiei. ECI6 ofera fluiditate / cursivitate muzicii si trece fara efort prin melodii.

Oslo Philharmonic Orchestra – Tchaikovsky – Overture with Military Band

Grandoarea scenei a fost foarte bine capturat de ECI-6, cu un soundstage foarte mare si aerisit. Un alt punct puternic cu acest amplificator este claritatea marginilor fiecarui sunet si a spatiului dintre note, ceea ce duce la o scena sonora mare / relaxata.

Bethoven – Symphony No 9 in D Minor Choral

Corul este cu adevarat impresionant, arata foarte viu, iar vocile se simt foarte bine separate. Instrumentele din jurul corului sunt la fel de impresionante, prezentand detalii minunate si o buna plasarea in scena sonora. Inaltele sunt detaliate si matasoase intr-un mod care creaza dependenta.

Yehudi Menuhin – Vivaldi Concerto in E Major

A trecut ceva vreme de cand am fost impresionat de o noua componenta audio pana la lacrimi, dar s-a intamplat de data asta. Corzile de viori au fost atat de bine extinse, atat de netede, atat de detaliate, atat de emotionante, incat melodia a reusit sa imi starneasca lacrimi.

Mark Knopfler – The Trawlerman’s song

Vocea este clara si foarte bine detasata de instrumentele din scena. Instrumentele danseaza in jurul vocii într-un mod atragator, detaliat si texturat. Chitara are extensii detaliate, chitara electrica este bine … „electrica”, iar tamburul lovește cu impact si control bun.

Drones – Psycho

Poate Electrocompaniet rock? Oh da, poate! Rock on! Acest amplificator are capacitatea de a fi foarte antrenant / electric si in acelasi timp sa ofere o atmosfera placuta. Chitara electrica are o energie foarte buna, tobele au o lovitura puternica, vocile sunt detaliate si texturate, iar timingul este foarte precis. Cand scena devine aglomerată, ECI6 nu pare afectat si trateaza totul cu usurinta.

Rezumat

Bas

Rapid, punch, detaliat, controlat si dinamic. Vrei mai mult? Pai, Master 10, de exemplu, loveste un pic mai tare si da impresia ca coboara mai jos, dar este in spate cand vine vorba de control și detalii. Bass-ul pe ECI6 este minunat, energic si cred ca este corect.

Medii

Mediile nu ies in evidenta in comparație cu celelalte sectiuni. Stii de ce? Deoarece toate sunt la fel de impresionante, au fluenta, texturi și detalii foarte bune.

Inalte

Inaltele pe acest amplificator sunt netede si extinse in acelasi timp, dar și detaliate si deloc obositoare. Un echilibru impresionant intre toate aceste calitati. ECI-6 a deschis atat boxele Martin Logan ESL-11, cat și Coax 30.2, dar pe acestea din urma, detaliile si calitatile inaltelor au fost si mai evidente.

Energie / Timing

Acest amplificator are un timing foarte bun, dar si o buna energie. Electrocompaniet a reusit sa obtină un echilibru foarte interesant aici, un sunet fara efort si fluent, o experiență de ascultare plina de pasiune și energie.

Detalii

ECI 6 ofera o experienta muzicala foarte detaliata, fara a sublinia lucrurile într-o maniera artificiala. Sunetul ofera detalii minunate, de la bas pana la inalte, de la voci barbatesti la voci feminine, de la vioara la violoncel, de la harpa la clavecin.
Soundstage, Imagine & Separare Instrumente
Sunetele sunt foarte bine delimitate, cu margini limpezi, clare si cu un spatiu bun între ele. Soundstage-ul este aerisit, generos dimensionat in toate directiile, iar instrumentele sunt bine plasate in interiorul acestuia.

Voci

Vocile sunt extinse minunat in scena, fiind foarte bine separate de instrumente. Nu sunt la fel de prezente ca pe Master 10, dar sunt mai holografice si mai bine integrate sonor, in timp ce pe Master 10 sunt mai intime.

Comparație cu Master 10

Acesta este de fapt primul amplificator pe care l-am testat si care m-a facut sa ma gandesc la schimbarea amplificatorului meu, Master 10.

Electrocompaniet ECI6:

• Mai curat, sunet mai detaliat
• Cu mai mult aer si o holografie mai buna
• Timing perfect, mai bun, mai cursiv si fara efort
• Bass mai bun, mai rapid, cu un control si detalii mai bune
• Extensie precisa și detaliata
• Sunet neutru cu performanțe egale în toate sectiunile

Master 10

• Bass mai profund, cu un impact ușor mai bun, dar mai lent
• Dulce, mai prezent, romantic si intim
• Vocile au o prezenta mai buna, creand o experienta de ascultare mai intima
• Semnatura sunetului intima si dulce

Concluzie

Cateva cuvinte imi vin in minte atunci cand ma gandesc la ElectroCompaniet ECI-6 : echilibru, efort, angajare, fluent, curat. Am ales primul meu cuvant foarte atent, caci in cazul ECI-6, este vorba in primul rand de echilibru. Acest amplificator nu exceleaza la un singur lucru, exceleaza la tot. Cred ca ECI-6 este pur si simplu un amplificator minunat si daca sunetul nu va place, este fie datorita nepotrivirii in sistem, fie datorita preferințelor dumneavoastra sonice. ECI-6 are o semnatura neutra a sunetului si nu accentueaza nimic in comparatie cu altceva.
Îl recomand? Vreau sa am unul al meu, atat de mult imi place. Cred ca acesta este cel mai bun amplificator integrat pe care l-am testat vreodata.

Pro-uri

• Bass excelent: rapid, punch, detaliat, controlat și dinamic
• Detalii bune, fluenta, sunet bine texturat
• Inalte excelente, matasoase, cu detalii bune
• Timing excelent
• Muzica fara efort / fluenta
• Sunet foarte clar și detaliat
• Voci holografice, curate si bine extinse
• Imagine stereo excelenta
• Scena sonora holografica foarte buna
• Arata foarte bine si este construit cu materiale de calitate

Contra

• Iti voi spune cand le gasesc

Sursa Recenzie: HeadMania.org

Egreat A11 – Media Player 4K

Prezentare generala:
Egreat A11 utilizează același hardware pe care îl folosesc A5 și A10. Este realizat de HiSilicon și se numește Hi2009 V200. Este un 64 de biți ARM A53 procesor tactat la 1,6 GHz asociat cu 2GB memorie RAM și 12GB la bord de stocare. Softul folosit este Android 5.1.1 (Lollipop), dar este o versiune special dezvoltata de Egreat. Producatorul se lauda cu secțiunea de decodare video, care ofera o performanta foarte buna datorita motorului sau de procesare HiVXE 2.0.

In pachet:
2 cabluri HDMI • Cablu de extensie SATA • Telecomanda • Ghid de utilizare • Cablu de alimentare • Cablu RCA I / O este în modul urmator • HDMI 2.0 ca video principal out • HDMI 1.4 ca audio in cazul în care AVR nu acceptă HDMI 2.0 / HDCP 2.2• iesire optica • stereo RCA • coaxiala • 1 x USB 3.0 • 2x USB 2.0 (1x fata, 1x spate) • SATA Extender • RS-232 • intrare IR expander • IR pe spate

Carcasa
Carcasa este bine construita, bine finisata, din aluminiu gros si arata foarte solid, conform cu pretul. Dispune de un afisaj mare și luminos in fata, care poate fi folosit pentru a afisa timpul ramas al filmului. Luminozitatea poate fi schimbata si poate fi oprita complet. Cand aparatul este oprit, exista o mica lumina rosie pentru a indica acest lucru.
Capacul frontal se deschide dezvaluind un port USB 2.0 de care puteti lega o unitatea de stocare externa, dar si pentru a permite accesul rapid și usor la spatiul dedicat montarii unui HDD-ul intern. A11 vine cu un ventilator instalat, care poate fi dezactivat de catre utilizator. Cu toate acestea, este recomandat sa porniti ventilatorul, sau sa-l setati în modul inteligent, in cazul în care este instalat un HDD. Din fericire, ventilatorul este destul de linistit cand functioneaza.
Telecomanda
Telecomanda ofera o mulțime de functionalitati și este bine construita. Deși nu are o forma foarte ergonomica, se potrivește bine în mana. Tastele de navigare sunt mari si placute, sunt inconjurate de cele mai importante funcții precum redare / pauza, meniu si butonul info. Foarte utile sunt tastele scurte pentru video, muzica, fotografii și toate fisierele. Acest lucru face posibila accesarea rapida a dosarelor in care avem content video – audio.
In plus, puteti utiliza telecomanda prin Bluetooth. Acest lucru se poate face prin activarea Bluetooth in interiorul setarilor.
Interfata grafica
Deși player-ul se bazează pe Android, este greu de observat acest lucru, pentru ca cei de la Egreat au schimbat foarte mult interfata in dorinta de a simplifica utilizarea pe un televizor mare. Ecranul de pornire se prezinta foarte simplu si intuitiv. Din aceasta parte a meniului fiecare aspect important este usor accesibil.

Redare video
Hardware-ul din Egreat 11 ofera cele mai recente tehnologii video, cum ar fi suportul HDR10 și BT.2020. Un aspect deosebit al lui A11 il reprezintă faptul că aparatul poate reda cu ușurință videoclipuri care depășesc cu mult specificațiile BD sau UHD BD. Decodorul H264 poate gestiona material video de pana la 250mbit @ High 5.1 fara probleme. In lumea reala, acest lucru nu ar trebui sa fie o problema pentru ca formatul UHD BD este specificat doar pentru bitrate de pana la 128 mbit, discuri de 100 GB.
Imagine
Pentru evaluarea calitatii imaginii A11 am folosit un Dune HD Max ca model comparativ. Testul a fost facut pe un televizor Panasonic TX–P65VTE60 la o rezolutie de 1080p. In mod clar este vizibil faptul ca Dune HD extinde imaginea și introduce artefacte și contururi. Aceleasi artefacte și contururi pot fi vazute si cu Egreat, dar ele sunt mult mai putin vizibile. Imaginea cu A11 este mai clara, precisa si naturala, in timp ce la Dune HD imaginea pare usor accentuata, fapt care induce senzatia de sintetic. Negrul reprodus cu A11 atinge perfectiunea, iar asta ofera o senzatie extraordinara privitorului pretentios.

Concluzie

Egreat A11 ofera o calitate a imaginii aproape de perfectiune pe un televizor capabil sau de ultima generatie. Ofera suport pentru toate caracteristicile importante cum ar fi 3D (în interiorul BD sau mkv) BT.2020, HDR și sincronizare framerate. Decodorul puternic nu are probleme la înregistrarile video cu rate mari și este pregatit pentru orice format video, fie ca este BD sau UHD. Practic A11 este un media-player construit pentru viitor.

Robert Flescan

Davis Acoustics Maya – Test

Prezentare Generala
Davis Acoustics este unul din cei 3 producatorii de boxe francezi cu o traditie de peste 30 de ani. In anii ’70 Michel Visan, fondatorul companiei, a dezvoltat ca Chief Designer mai multe tipuri de boxe pentru diferiti producatori de boxe. In anul 1986 a fondat Davis Acoustics, o afacere de familie pornita cu doi angajati in Saint Maur des Fosses in apropiere de Paris. Afacerea a crescut atat de mult in urmatorii ani, incat micutul atelier parisian in care se manufacturau initial boxele, s-a transformat intr-o unitate de productie industriala construita in Troyes, Franta. Intr-o lume in care micile companii, ce continua sa manufactureze produse de calitate la preturi rezonabile, sunt achizitionate de marile corporatii pentru a le aduce acestora din urma plus valoare, Davis Acoustics a reusit sa isi pastreze identitatea si sa continue sa functioneze ca o afacere 100% franceza. Aceasta independenta le permite sa produca boxe cu componente manufacturate in intregime in fabrica din Troyes de tehnicieni specializati.

Maya este o boxa cu un design modern, potrivita unui spatiu de locuit contemporan cu dimensiuni cuprinse intre 15 si 30 m2. Seria Discovery este disponibila in trei variante de culoare alb, negru si nuc. Maya face parte din seria Discovery, are urmatoarele dimensiuni 90 cm (H) x 19 cm (l) x 27 cm (adancime) si o greutate de 15 kg. Este o boxa pe trei cai, partea de bas este asigurata de un difuzor de celuloza cu dimensiunea de 17 cm, zona de medii este compusa dintr-un difuzor din fibra de sticla 17 cm, iar inaltele sunt acoperite de un tweeter de matase cu dimensiunea de 25 mm. Boxa are un SPL de 91 dB, un raspuns in frecventa cuprins intre 45 – 21000 Hz si poate suporta o putere maxima amplificata de 120 W. Producatorul recomanda un amplificator de minim 40 W pentru un sunet care sa atinga potentialul acestor boxe.
Am testat aceste boxe folosind un sistem format din:
• sursa digitala – Yamaha NP S303
• amplificator – Yamaha A-S 801
• boxe – Maya
• cabluri – The Chord Company din seria Epic
Cititorii nostri mai vechi vor observa ca folosim aceleasi inregistrari ca acum cateva luni. Preferam sa nu schimbam muzica ascultata, pentru ca in functie de schimbarile din sistem, observam mai usor diferentele aparute in sunet. Muzica aleasa evidentiaza toate aspectele unui sunet complet. Ascultam inregistrari care pun in valoare vocea umana, basul, spatiul de auditie, dinamica si detaliile unei orchestre mari compusa din mai multe instrumente.

Teste
Incepem descrierea sunetului produs de aceste boxe cu urmatoarea mentiune. Seria Discovery, din care face parte Maya, este gandita si dezvoltata pentru home theater. Inginerii francezii au incercat cu aceasta serie, sa ofere maximul de performanta, la un pret corect, iubitorilor de sunet multi-canal. In acest test noi am urmarit aspectele stereofonice ale sunetului, dar promitem sa revenim cu un test multi-canal al seriei Discovery.
Am inceput auditia cu Katie Melua. Vocea are o prezentare buna, este corect pozitionata central si suficient de naturala incat sa nu existe senzatia unui sunet sintetic, digital. Basul surprinzator de bine integrat pentru o boxa la acest pret, fara distorsiuni, cu o dinamica buna, chiar cu elemente de sub-bas potentate de camera. Media conturata corect in spectrul sonor, cu scurte momente in care parca am fi dorit sa contina mai multa energie. Instrumentele asezate intr-o imagine 3D convingatoare, s-au simtit bine in spatiul camerei.
Malia / Boris Blank – cei 17 cm ai difuzorului de bas au reusit sa ne uimeasca; basul a fost foarte bun, cu punch, energic si adanc. Si in acest caz boxa a reusit sa atinga zona de sub-bas potentata de acustica camerei. Daca nu sunteti fani ai basului urias, va recomandam sa nu lipiti aceasta boxa de perete. Instrumentele electronice si efectele de studio s-au miscat pe scena sonora creata de cele 2 boxe unitar, oferind un sunet compact si coerent. Imaginea stereo cu puternice accente 3D, sunetul depasind spatiul de auditie ca dimensiune. In acest context am concluzionat, ca aceasta boxa este construita pentru a pune in valoare prezentarea spatiala. Vocea feminina a avut o tonalitatea calda cu usoare asperitati in unele momente.
Dire Straits – vocea lui Mark Knopfler a iesit foarte usor in evidenta; probabil de vina este difuzorul de medii, destul de mare (17 cm), structura si implementarea lui favorizeaza vocile grave, care ating tonalitati joase. Cu aceste boxe, Mark Knopfler a fost mai mult decat o voce pe o inregistrare, a devenit un personaj viu, o prezenta reala aflata la 2 metri in fata noastra. Sincer am fost atat de surprinsi, incat am uitat sa ne mai concentram pe celelalte aspecte ale sunetului. Un asemenea realism al vocii este greu de intalnit la o boxa cu acest pret. Pe ansamblu am ascultat muzica celor de la Dire Straits cu placere, insa suntem bantuiti de performanta unui Mark Knopfler real, o fantoma digitala construita din carne, sange si oase in fata noastra.
Saint-Saëns – din nou sunetul 3D a iesit in evidenta. A fost reconfirmarea senzatiei avute cand am ascultat Malia / Boris Blank. Aceste boxe sunt construite pentru a evidentia spatiul 3D. Scena sonora a depasit dimensiunea camerei, iar orchestra a fost bine definita in adancime. Din pacate toata aceasta desfasurare spatiala a adus o pierdere in zona de coerenta timbrala. Tesatura plina de detalii fine, specifica unei orchestre de muzica culta, a parut diluata.
Concluzii
• Pro: boxele sunt manufacturate in Franta, raport calitate pret greu de batut de boxe produse de mari companii audio in China, au un sunet 3D extraordinar.
• Contra: nimic la acest pret

Davis Acoustics Balthus 90 – Test

Davis Acoustics este unul din cei 3 producatorii de boxe francezi cu o traditie de peste 30 de ani. In anii ’70 Michel Visan, fondatorul companiei, a dezvoltat ca Chief Designer mai multe tipuri de boxe pentru diferiti producatori de boxe. In anul 1986 a fondat Davis Acoustics, o micuta afacere de familie pornita cu doi angajati in Saint Maur des Fosses in apropiere de Paris. Afacerea a crescut atat de mult in urmatorii ani, incat micutul atelier parisian in care se manufacturau initial boxele s-a transformat intr-o unitate de productie industriala construita in Troyes, Franta. Intr-o lume in care micile companii ce continua sa manufactureze produse de calitate la preturi rezonabile sunt achizitionate de marile corporatii pentru a le aduce acestora din urma plus valoare, Davis Acoustics a reusit sa isi pastreze identitatea si sa continue sa functioneze ca o afacere 100% franceza. Aceasta independenta le permite sa produca boxe cu componente manufacturate in intregime in fabrica din Troyes de tehnicieni specializati.

Prezentare generala
Balthus 90 este o boxa eleganta, discreta, cu un design rafinat, potrivita unui spatiu de locuit modern. Seria Balthus este disponibila in doua variante de culoare negru si walnut (nuc). Balthus 90 are urmatoarele dimensiuni 108 cm (H) x 23 cm (l) x 32,5 cm (adancime), este o boxa pe trei cai, partea de bas este asigurata de doua difuzoare de celuloza cu dimensiunea de 21 cm, zona de medii este compusa dintr-un difuzor de kevlar de 13 cm, iar inaltele sunt acoperite de un tweeter de matase cu dimensiunea de 25 mm. Boxa are un SPL de 93 dB, coboara pana la 30 Hz si poate suporta o putere maxima amplificata de 250 W. Producatorul recomanda un amplificator de minim 100 W pentru un sunet care sa atinga potentialul acestor boxe.
Solutia tehnica adoptata de producatorul francez la aceasta boxa este una de top si in cele mai multe cazuri o gasim implementata la boxe cu preturi care trec usor de 5 mii de euro. Pentru a evita interferentele intre frecventele de bas si cele inalte/medii, Balthus 90 sunt construite avand doua zone complet separate. Tweeterul si difuzorul dedicat frecventelor medii are propria cutie de rezonanta, iar cele doua difuzoare de 21 cm dedicate basului au la randul lor propria cutie de rezonanta.

 

Sistemul de test a fost compus din urmatoarele:
• sursa digitala – Yamaha NP S303
• amplificator – Yamaha A-S 801
• boxe – Balthus 90
• cabluri – The Chord Company din seria Epic
Muzica aleasa a fost aleasa asa incat sa puna in evidenta toate aspectele unui sunet complet. Am ascultat inregistrari care sa puna in valoare vocea umana, basul, spatiul de auditie, dinamica si detaliile unei orchestre mari compusa din mai multe instrumente. Cititorii nostri mai vechi vor observa ca folosim aceleasi inregistrari ca acum cateva luni. Preferam sa nu schimbam muzica ascultata, pentru ca asa este mai usor sa observam schimbarile survenite in sunet in functie de sistemul ascultat.
Din pacate conditiile de ascultare in showroom nu sunt cele mai bune. Camera noastra are forma unui cub. Din punct de vedere acustic aceasta forma influenteaza negativ cel mai mult sunetul. In cazul Balthus 90, o boxa mare, cu doua woofere de 23 cm dedicate pentru bas, ne asteptam ca basul sa fie usor evidentiat.

Teste
Am inceput auditia cu Katie Melua. Vocea se simte luminoasa si matasoasa, plina de energie si foarte bine definita, un sunet specific tweeterelor de matase. In cazul Balthus 90 sunetul vocii este zugravit in tonuri calde, vii si pline de veselie. Partea de jos a spectrului, chiar in situatia in care noi in showroom am acoperit colturile cu bass traps, tinde sa fie evidentiata. Basul este o idee mai tonic, acoperind usor frecventele medii, insa sunetul rezultat este de calitate si foarte putin enervant. Instrumentele s-au auzit bine in spatiul camerei, focusate si bine asezate, cu scurte momente in care toba parca tindea sa fie in prim plan.
Malia / Boris Blank – basul generat electronic a rasunat adanc si dens, cu o imagine stereofonica avand o scara remarcabila. Ca ascultator aveam senzatia ca sunt la un concert de muzica electro. Greutatea basului se simtea foarte bine, aproape de senzatia unui bas generat de un subwoofer. Cu plusul acustic din zona inferioara a spectrului audio adaugat de camera, basul atinge usor zona de sub bas, ori asta inseamna o cantitate mare de energie ce cu siguranta ar face fericit un fan al basului in exces. Instrumentele electronice au fost bine prezentate, cu efecte de studio corect integrate, oferind o multitudine de subtilitati audio. Cu boxele acestea ascultatorul incepe sa inteleaga ce inseamna munca inginerului de studio pe un album de muzica electro. Unele sunete pareau sa vina de departe, apoi se apropiau de mine, altele se miscau de la stanga la dreapta in fata, apoi ma trezeam impachetat ca o clatita de un sunet complet. In contextul acusticii camerei si a faptului ca Balthus 90 sunt boxe recomandate pentru camere de peste 20 metri patrati, vocea umana a avut o prezentare discreta.
Dire Straits – in ciuda camerei, sunetul de toba nu a suferit o crestere artficiala evidenta si a ramas plin de impact, cu kick energic si viteza buna. Acest fapt se datoreaza implementarii celor doua difuzoare de bas care reusesc sa nu copleseasca restul de frecvente. Din acest motiv toba nu s-a transformat intr-un butoi gol lovit cu bete de un rocker nebun, ba din contra, a capatat o dimensiune noua, cu detalii bine structurate si pline de realism. Chitarile sunt bine prezentate, sunetul lor este corect armonizat cu vocea si toba, se disting separat, au o tenta nervoasa, fara sa scuture simturile, asa cum trebuie sa fie o inregistrare blues-rock. Vocea lui Mark Knopfler bine punctata, asezata pe centru, bogata in detalii timbrale, cu un sunet realist si natural.
Saint-Saëns – Boxele mari produc sunet mare. Cu aceasta propozitie ar trebui sa terminam articolul de astazi. Ca sa puteti intelege ce inseamna sunetul acestor boxe trebuie sa mergeti la un concert la Ateneul Roman. Mergeti la concert apoi va asteptam la noi, la o auditie comparata intre amintirea evenimentului trait de dumneavoastra la Ateneu si sunetul produs de boxele Balthus 90.

Concluzii
• Pro: boxele sunt manufacturate in Franta, raport calitate pret greu de batut de boxe produse de mari companii audio in China, au un sunet mare, bas profund, inalte de matase, medii coerente, un sunet tonic.
• Contra: au nevoie de un amplificator solid, de o camera de minim 20 metri patrati si de o pozitionarea atenta in camera.

 

 

 

Auralic Vega DAC – Test

Acum 4 ani de zile un articol citit in revista Stereophile a reusit sa imi starneasca curiozitatea intr-un mod neasteptat. Articolul avea ca subiect un DAC manufacturat de un producator cu sediul in Beijing. Numele producatorului este Auralic Ltd., iar produsul despre care ma pregatesc sa va povestesc este Auralic Vega. Motivul acestei curiozitati a fost comparatia directa cu un DAC dCS Vivaldi. Concluzia redactorul Stereophile este urmatoarea:
”Sunt tentat sa cred ca la 3499 dolari, Auralic Vega este o afacere. Pentru putin peste 5% din pretul dCS Vivaldi, un DAC format din trei piese, Vega se remarca printr-un sunet apropiat de calitatile acestuia.”
www.stereophile.com

Dupa acest comentariu au urmat masuratorile efectuate in laboratorul Stereophile. Concluzia acestora a fost cat se poate de transanta si il citez pe John Atkinson: Auralic’s Vega D/A processor offers measured performance that is beyond reproach.
4 ani mai tarziu, cu sprijinul echipei AVmall, dorinta mea de a testa acest convertor a devenit realitate.
Prezentare generala
Vega arata elegant, partea electronica este adapostita de o carcasa de aluminiu, panoul frontal este dominat de un ecran OLED, iar in partea dreapta avem un buton rotund si un led rosu. In partea din spate avem doua iesiri analogice, balansata si normala, respectiv RCA si XLR, si 5 intrari digitale: AES/EBU, doua coaxiale SPDIF, una optica si o intrare USB. Intrarile AES/EBU si SPDIF gestioneaza date digitale de intrare aflate intre 16 si 24 biti, cu rate de esantionare de pana la 192 kHz; portul USB functioneaza cu rate de esantionare de pana la 352,8 si 384 kHz si accepta DSD 64 si 128 utilizand protocolul DoP. Pentru MAC OS nu aveti nevoie sa instalati un driver pentru ca Vega sa functioneze corect.
Tehnologie
In interior circuitele digitale si audio sunt printate pe o placa mare, care ocupa intreaga adancime a sasiului. Partea de alimentare este formata dintr-un transformator toroidal si o partea de intrarea a curentului alternativ, ecranata complet si dotata cu filtre. In interior mai gasim un cip receptor USB XMOS destinat fluxului de date via USB, un procesor audio Auralic Sanctuary produs de Archwave. Acesta este necesar pentru upsamplig-ul datelor la aproximativ 1.5 MHz si o adancime de 32 biti. De asemenea Vega foloseste un master clock, numit Femto Master Clock, acesta foloseste un oscilator de cristal folosit in industria aero-spatiala, cu o sursa liniara de alimentare. Jitter-ul specificat al acestui Femto Master Clock este de 82 femtosecunde, cu un zgomot rezidual de faza de -168 dBc. Dupa ce fluxul de date a fost procesat de cipul Sanctuary, datele sunt trimise catre un chip DAC ESS Sabre 9018. Acesta este un chip DAC delta – sigma, cu 8 sectiuni DAC individuale. Fiecare canal audio primeste 4 sectiuni DAC pentru procesarea, aceasta abordare permite un nivel al zgomotului foarte mic la iesire.
Sistem de test
Pentru a testa acest DAC am folosit un sistem compus din urmatoarele componente: NUC + Daphile, Yamaha CDS 3000 (cd/sacd/DAC), amplificator integrat Pass Labs Int 30, boxe Focal Electra 1038 BE, cabluri Chord si Tellurium.

Muzica test
Roger Waters – Amused to Death / fisier 24 biti@192 kHz
Richard Wagner – Die Walkure / cd (ascultat via Vega folosind Yamaha CDS 3000 ca transport)
Miles Davis – A Kind of Blue / 24 biti@192 kHz

Calitatea sunetului: Yamaha CDS 3000 vs Auralic Vega
CDS 3000 – Roger Waters
Pe acest album este folosita o tehnica speciala de inregistrare numita QSound (aceasta tehnologie ofera posibilitatea unei auditii 3D folosind un sistem stereo compus din doua boxe). Cand ascult acest album, muzica si efectele sonice se intrepatrund intr-un melanj perfect. Vocile sunt bine separate si se aud distinct in fata ascultatorului. Pozitionare 3D a vocilor este bine delimitata in spatiul scenei. Vocea lui Roger Waters este pozitionata central, iar vocile cantaretelor ce sustin partile armonice si anumite pasaje muzicale se simt undeva in spate pozitionate stanga sau dreapta in functie de cerintele partiturii. Pasajele dinamice sunt foarte bine prezentate, tranzientii nu prezinta sincope, toba si chitara completeaza scena sonora cu o energie extraordinara, oferind o imagine completa pe intreg spectrul audio.
Vega – Roger Waters
Scena capata ceva mai multa adancime. Imaginea 3D pare ca se imbunatateste usor. Vocile isi pastreaza pozitionarea si separatia in planul scenei si devin oarecum mai implicate muzical. Dinamica ramane in aceeasi parametri ai prezentarii, cu tranzienti mai bine conturati ce ofera o aerisire a notelor, iar asta aduce un sunet cu un plus pe detalii. Toba si chitara sunt in continuare energice si completeaza scena asemeni unui puzzle perfect.
CDS 3000 – Die Walkure
Orchestra se materializeaza in camera de auditie dincolo de barierele peretilor. Vocea sopranei Birgit Nilsson are o putere coplesitoare, sunt momente in care cantecul ei curge asemeni unui rau lenes si cristalin, urmate de pasaje in care totul se transforma intr-un fluviu urias si involburat. Jon Vickers cu a lui voce de tenor, puternica si intunecata, transforma ascultatorul intr-un martor al unui spectacol cantat la Metropolitan Opera. Miscarea artistilor pe scena se simte precis, iar vocile interpretilor au o vigoare extraordinara in pasajele muzicale fortissimo. Atmosfera este atat de bine reprodusa incat spectatorul devine o parte integrata a spectacolului muzical.
Vega – Die Walkure
Sunetul capata o tonalitate densa, timbrul instrumentelor dar si al vocilor este mai bine definit. Vocea sopranei Birgit Nilsson se imbogateste cu texturi noi, usor pastelate, fara a pierde forta necesara interpretarii unui rol wagnerian. Rolul interpretat de Jon Vickers devine si mai prezent, vocea lui coboara tonal catre abis si pare chiar mai intunecata. Orchestra ramane in continuare bine structurata si ofera un sunet realist.
CDS 3000 – A Kind of Blue
Trompeta lui Miles Davis toarce suav asemeni unei pisici ce se alinta in bratele stapanului. Notele inalte ating delicat urechea. Asperitatile trompetei sunt perfect balansate de pian si de cele doua saxofoane folosite, alto saxofon si tenor saxofon. Contrabasul se simte precis, duios, cu tendinte melancolice. Imaginea muzicala de ansamblu este perfect zugravita, fara urme de falsitate sau de sunet digital. Ascultatorul este purtat intr-un club de jazz din anii ’60 unde un cativa artisti atinsi de geniu canta, fumeaza, beau alcool, pentru un public cunoscator.
Vega – A Kind of Blue
Cu Vega experienta muzicala ramane in aceeasi nota, cu mentiunea ca peste imaginea generala o mana invizibila a picurat mici detalii tonale. As compara aceasta noua prezentare a sunetului cu o tocanita gourmet dupa momentul in care bucatarul amesteca condimentele secrete in oala. Un amanunt discret care transforma tocanita noastra bine gatita intr-o opera de arta gourmet.
Concluzie
Auralic Vega a fost ceea ce am asteptat in acesti ani. Performanta de top la un pret rezonabil.
Robert Flescan

Xindak – Prezentare Generala

În ultimii ani, câțiva dintre polii puterii globale din industria Hi-Fi par să se fi mutat în China, din motive evidente. Piața e în expansiune, costurile de producție mici, iar fabricile din zonă au ajuns la un excelent nivel tehnologic și de resurse umane. În acest tablou, produsele mărcii Xindak ies în evidență precum bijuteriile de jad ale vechiului imperiu.

Xindak este unul dintre numele care au devenit deja faimoase din rândul producătorilor chinezi care activează în această industrie, în care se învârt miliarde de dolari în fiecare an. Având avantajul unei moșteniri tehnologice impresionante (fosta fabrică Xinda Audio era foarte activă încă din anii ’80), Chengdu XINDAK Electronics este acum liderul producătorilor chinezi cu mărci proprii și propune pasionaților o mulțime de produse excelente la prețuri pe care și le poate permite aproape oricine. O răsuflare deloc prietenoasă în ceafa mărcilor la care mai mult de umătate din prețul final este umflat artificial de notorietatea brandului (și exemple ar fi destule aici).

Avand în portofoliu brandurile Xindak, Audreal (modelele speciale pentru piața germană) și Soundbright, precum și o listă de repere pentru toate subdomeniile industriei (boxe, amplificatoare, cabluri, playere, accesorii etc), Xindak a devenit în ultimii ani foarte cunoscut și apreciat în întreaga lume, mai ales pentru că oferă un cumul de avantaje evidente pentru clientul final – produse extrem de oneste, cu caracteristici sonore impresionante și prețuri foarte accesibile. Mai mult decât atât, preocuparea pentru design este prioritară în laboratoarele Xindak, astfel că produsele lor (cu o mențiune specială pentru amplificatoarele pe lămpi, care sunt adevărate obiecte de artă) arată (și sună) precum unele de multe ori mai scumpe de la mărci mult mai celebre.

În concluzie (și fără dubiu), Xindak este una dintre cele mai bune alegeri pentru cei care nu sunt dependenți de notorietatea brandului, ci doar de aspectul estetic și de prestația sonoră a componentei/sistemului.

Dacă v-am stârnit, nu trebuie decât să solicitați o audiție la distribuitorul Xindak în România.
Articol publicat in revista Sunete- iarna 2017

HiFi Sunete iarna 2017

Specificatii, preturi, descriere ale produselor le puteti gasi aici

Plixir BAC 400 – experienta de utilizator

Dupa ani de munca la sistemul propriu, dupa ce am fost atent ca totul sa functioneze ca un tot unitar, parca exista ceva in sunet care ma nemultumeste. Camera este tratata acustic, cablurile sunt alese cu grija sa potenteze sunetul, electronicele au o sinergie buna cu boxele, totusi parca simt ca se poate mai mult. Ma intrebam ce ar putea fi, ce poate influenta sinergia dintre componente atat de evident incat sa am aceasta nemultumire. Am inceput sa caut articole pe internet despre aceasta problema. In cautarile mele am descoperit o teorie interesanta despre influenta curentului electric asupra sunetului. Exista specialisti care afirma ca din cauza fluctuatiilor si interferentelor din reteaua energetica sunetul are de suferit. Aceste fluctuatii generate de retelele supraincarcate, de semnale radio, computere si alte periferice, trebuie eliminate. Se pare ca acest gunoi din retea afecteaza calitatea semnalului si implicit a sunetului. Am gasit mai multe solutii tehnice care rezolva aceasta problema, insa ce ma intereseaza pe mine este efectul real, modul in care aceste tehnologii de curatare a curentului electric imbunatatesc sunetul. In industria audio exista doua solutii, una din acestea este o varianta activa, care genereaza curent electric curat prin regenerarea sinusoidei complet, si mai exista o varianta pasiva care decupleaza galvanic sistemul audio de retea. Pentru ca dispozitivele active de curatare a curentului electric depasesc bugetul meu, a trebuit sa caut in zona dispozitivelor pasive. Nici acestea din urma nu sunt foarte ieftine, insa pentru un pasionat audio, pentru un om care doreste sa smulga ultima picatura de performanta din sistem, aceste dispozitive pasive de curatare a curentului electric pot fi o solutie.
Din pacate piata romaneasca ofera putine asemenea solutii si nu inteleg de ce. In Romania exista o comunitate solida de pasionati audio, oameni ce ar dori sa incerce asemenea dispozitive. Dupa o scurta cercetare prin magazinele audio specializate am ales sa incerc un power conditionator pasiv de la Plixir. Am intrat pe pagina web a producatorului sa caut informatii despre istoria lor si sa vad daca in spatele produselor lor exista explicatii stiintifice sau totul este ulei de sarpe. Asa am aflat ca produsele Plixir sunt manufacturate de Sound Affairs. Aceasta este o companie premium de modificări echipamente hi-fi, care oferă solutii de inalta calitate pentru imbunatatirea performantelor echipamentelor audio de peste 10 ani. Fondatorul Sound Affairs este inginerul si designerul audio James Soh, acesta este un indragostit de muzica, canta la tuba de la varsta de 9 ani, a reprezentat Singapore la multe concursuri de muzica si este membru fondator al orchestrei The Philharmonic Wave. James Soh a absolvit Sectia Electronica a Universitatii Nationale cu onoruri de gradul II, este interesat direct de sistemele audio digitale si de modul in care acestea traduc semnalul digital in sunet. James are o cariera indelungata in proiectarea electronicii digitale si a lucrat pentru Philips SG, Cirrus Logic, Behringer.

Dispozitivele Plixir filtreaza zona de 50 hz din reteaua de electrica folosind un transformator, acestea actioneaza ca niste mari decuplatoare galvanice. Teoria spune ca orice gasim in reteaua electrica si nu se afla la exact aceasta frecventa este considerat poluare si va afecta sunetul. Exista si un revers al acestei curatari si anume o anumita pierdere a dinamicii. Cei de la Plixir spun ca au rezolvat aceasta problema printr-o impedanta de iesire foarte scazuta. Transformarea impedantei in transformatoarele de izolare a fost stabilita pentru a avea o rezistenta scazuta, astfel incat dispozitivele conectate sa isi traga energia dintr-o sursa de putere cu rezistenta scazuta, ceea ce potrivit lui James Soh, seful si dezvoltatorul Plixir, este benefic pentru dezvoltarea dinamica a sunetului.
Citind despre implementarea Plixir, mi-am amintit ca exista asemenea dispozitive (pasive power conditionators) care folosesc condensatori sau rezistente. Prima intrebare din minte a fost, oare de ce Plixir nu folosesc aceeasi abordare? Am gasit raspunsul pe pagina lor. James Soh explica faptul ca folosirea condensatorilor doar schimba problema catre impamantare, iar folosirea rezistentelor aduce o pierdere a dinamicii si distorsiuni tonale. Pentru a evita toate acestea Plixir utilizeaza cele mai scumpe transformatoare Xqcore, proiectate special pentru ei de catre companie norvegiana Noratel, una din cele mai importante companii din acest domeniu, cu o experienta de peste 90 de ani.
Termin aceasta introducere si trec direct la subiect. Experienta mea de 15 ani cu acest hobby imi spune ca intr-un sistem audio zona surselor digitale si analogice este cea mai afectata de curent . Am sunat la magazinul AVMall si am cerut un Plixir BAC 400 pentru teste. Acesta este construit special pentru sursele digitale si analogice. Am conectat cd playerul Yamaha CDS3000 si pick-up(ul) Audiotehnica LP5 la power conditionator-ul pasiv Plixir si am inceput sa ascult muzica. Sistemul la care sunt legate cele doua surse este compus din amplificator integrat Pass Labs Int 30 si boxe Focal Electra 1038BE. In prima parte a auditiei nu am fost concentrat pe ce auzeam, am lasat muzica sa curga peste mine. Am preferat sa las sunetul deoparte, pentru ca nu voiam sa creez asteptari transformate mai tarziu in autosugestie. Dupa 2-3 ore de muzica am inceput sa fiu atent la sunet. In varianta digitala am ascultat Roger Waters / Amused to Death, Verdi / Requiem, Dhafer Youssef / Birds Rquiem. Nemultumirea mea legata de sunet a disparut. Vocile au devenit rotunde si calde, usor senzuale, senzatia aceea numita de pasionatii audio ’sunet digital’ a disparut complet din timbrul vocii. Instrumentele muzicale au capatat o consistenta si un realism pe care nu il banuiam, iar scena sonora a devenit cu adevarat holografica. Corul din Requiem-ul lui Verdi a parut ca se metamorfozeaza in intregime in camera, o mie de ingeri au invadat spatiul de auditie, a fost o experienta aproape religioasa.
Dupa ce am terminat testul cu muzica ascultata in format digital, a urmat testul cel mai greu, ascultarea unor discuri de vinyl. Spun ca acest test este cel mai greu pentru ca intr-un sistem complet analogic, fara elemente de filtrare cum exista intr-un sistem digital, sansa ca sunetul sa fie stricat de gunoiul din retea este destul de mare. Am ales Michael Jackson / Thriller si Ella Fitzgerald And Louis Armstrong ‎– Ella And Louis. Sunetul a umplut camera voluptuos, muzica a devenit insasi esenta emotiei, senzatia aceea de sunet usor incomplet si crispat pe care o auzim uneori a disparut. Muzica a devenit detaliata, cu mediile perfect ansamblate in puzzel-ul orchestral, cu basul strans si viguros, cu inalte fara asperitati. O lacrima a insistat sa curga in timp ce ascultam aceasta muzica frumoasa, mostenirea imprimata pe disc analogic a unor artisti imensi.

Experienta descrisa mai inainte m-a determinat sa pastrez Plixir BAC400. In acest moment cd playerul, pick-up(ul), preamplificatorul de pick-up si televizorul sunt legate la Plixir BAC400.
Robert Flescan

Davis Acoustics Basson 77 – Subwoofer Activ

Davis Acoustics este unul din cei 3 producatorii de boxe francezi cu o traditie de peste 30 de ani. In anii ’70 cu Michel Visan, fondatorul companiei, a dezvoltat ca Chief Designer mai multe tipuri de boxe pentru diferiti producatori de boxe. In anul 1986 a fondat Davis Acoustics, o micuta afacere de familie pornita cu doi angajati in Saint Maur des Fosses in apropiere de Paris. Afacerea a crescut atat de mult in urmatorii ani, incat micutul atelier parisian in care se manufacturau initial boxele s-a transformat intr-o unitate de productie industriala construita in Troyes, Franta. Intr-o lume in care micile companii ce continua sa manufactureze produse de calitate la preturi rezonabile sunt achizitionate de marile corporatii pentru a le aduce acestora din urma plus valoare, Davis Acoustics a reusit sa isi pastreze identitatea si sa continue sa functioneze ca o afacere 100% franceza. Aceasta independenta le permite sa produca boxe cu componente manufacturate in intregime in fabrica din Troyes de tehnicieni specializati.

Prezentare generala
Basson 77 este un subwoofer activ dezvoltat si produs in Franta cu componente manufacturate in fabrica din Troyes. A fost conceput pentru a oferi sunet de calitate, fara compromisuri, la un pret imbatabil. Pentru atingerea unui nivel de sunet greu de atins de concurenta, acest subwoofer activ utilizeaza cele mai bune tehnologii de amplificare din industria audio. Basson 77 foloseste un difuzor de 25 cm din celuloza si are un raspuns in frecventa ce poate fi modificat intre 25 / 30 Hz si 130 Hz. Faza poate fi modificata de la 0 la 180°. Are doua intrari Line Input sau LFE Input, are doua butoane pentru modificarea cantitatii de bas si este dotat cu un amplificator in clasa D de 600W. Dimensiunile sale sunt: 30 cm latime, 36 cm inaltime, 41,5 cm adancime. Culorile in care este produs sunt negru cenusiu si negru stralucitor.

Teste
Sistemul de test a fost compus din urmatoarele componente:
• Sursa digitala – Oppo UDP 203
• Amplificare – Yamaha AS 801
• Boxe – Davis Acoustics Balthus 70
• Subwoofer – Basson 77
• Cabluri – Tellurium Q
Pozitionarea subwooferului a fost facuta urmarind pasii din articolul: Dictionar Audio 4 – Integrarea Unui Subwoofer Intr-un Sistem Audio Dedicat Pentru Muzica

Pentru a putea sesiza aportul subwooferului in sistem, testele au fost impartite in doua sesiuni. In prima parte am ascultat muzica fara subwoofer, iar in partea a doua am folosit subwooferul.
Am ascultat inregistrari care sa puna in valoare basul in mod special, insa nu am renuntat la aspectele importante ale unui sunet complet si anume vocea umana, spatiul de auditie, dinamica si detaliile unei orchestre mari compusa din mai multe instrumente.
Partea I – am ascultat muzica fara subwoofer
Am inceput auditia cu Malia / Boris Blank.
Basul generat electronic a umplu camera de auditie, este puternic si atinge notele de jos foarte bine. Aportul camerei face ca basul sa coboara dicolo de 50 Hz, oferind suficient bas chiar si pentru fanii nebuni ai sub-basului. Instrumentele electronice au fost pline de energie, vocea frumos texturata, prezentata suficient de clar, fara ca basul sa o acopere.
Dire Straits. Toba mare, rotunda si bine proportionata. Loviturile tobosarului se simteau pline de energie si vitalitate. Kick-ul tobei articulat corect, cu sunetul transmis direct in piept. Detaliile chitarilor electrice incadreaza bine toba si pastreaza agresivitatea specifica sunetului electric. Vocea lui Mark Knopfler a fost bogata timbral, usor ragusita, cu un timbru grav natural.
Dave Brubeck
In acest caz am renuntat sa ascultam un album intreg si am folosit o singura melodie si anume Take Five. Am ales aceasta melodie pentru ca sectia ritmica formata din toba si contrabas are o constructie foarte solida. Micuta orchestra formata din pian, saxofon, contrabas si toba a parut sa se aseze in fata noastra, de parca am fi participat la repetitiile din studiou. Sunetul pianului a fost plin de verva si energie. Saxofonul a oferit o completare muzical-timbrala perfecta, un melanj de note tandre cu accente usor ascutite. Contrabasul a pastrat o prezentare usor discreta, incarcata cu acorduri joase, pastrand energia tempoului. Toba a insemnat inainte de toate ritm, s-a aliniat perfect cu restul instrumentelor, oferind un fel de grasime rubensiana sunetului.
Partea II – am ascultat muzica cu subwoofer
Malia / Boris Blank
Basul generat electronic a umplu camera de auditie cu note joase ce pareau ca se scurg prin corpul nostru. Sunetul a capatat o energie extraordinara, iar picioarele noastre au inceput sa danseze inconstient in ritmul pulsat de basul extraordinar transmis de sistem. Instrumentele electronice parca au capatat mai multa energie, iar vocea a ramas suficient de prezenta si clara.
Dire Straits
Toba mare a crescut in dimensiune. Notele joase au devenit grele, crescand presiunea acustica in camera. Betele tobosarului au inceput sa se simta asemeni unor ciocane uriase. Kick-ul tobei a ramas bine articulat, oferind o senzatie de sunet de concert. Constrastul oferit de aceasta noua linie a basului a transformat sunetul chitarilor intr-o furtuna muzical-electrica, iar vocea lui Mark Knopfler a capatat accente usor baritonale.
Dave Brubeck
Sunetul pianului s-a imbogatit cu nuante in zona de note joase devenind usor melancolic. Nota usor metalica ce parea a se simti fara subwoofer a disparut. Saxofonul a pastrat acelasi echilibru, fara a suferi modificari insemnate. Sunetul contrabasului s-a multiplicat timbral, fiecare nota capatand o aroma bine definita. Ritmul corzilor ciupite a devenit o orchestra in toata regula. Toba a umplut din nou camera ca si in cazul inregistrarii Dire Straits. Fiecare lovitura in pielea tobelor facea sa tremure camera. Energia basului a parut dezlantuita pe durata celor 5 minute ale melodiei.

Concluzie
Sunetul sistemului fara subwoofer a fost de buna calitate, a avut bas bun si a reusit sa ofere consistenta necesara unei auditii in conditii excelente.
Adaugarea subwooferului a adus o energie muzicala extraordinara si a crescut contrastul intre notele joase si cele inalte. Castigul in bas a fost completat de o crestere a dinamicii si a detaliilor muzicale. Cu subwoofer integrat in sistem am simtit ca experienta noastra muzicala s-a imbogatit.