Casti SoundMagic HP200 – Test

Avand mare succes cu castile ieftine, cei de la Sound Magic au inceput sa produca niste casti mai performante. Din aceasta gama fac parte castile inchise HP 100 si HP 200, acestea din urma sunt casti deschise. Sa treci de la constructia de casti ieftine la dezvoltarea unor casti cu pretentii, dar la care sa pastrezi un pret accesibil, a fost o miscare indrazneata pentru Sound Magic.
Aspect si constructie
Primul lucru pe care il observi este cutia de carton in care vin ambalate. Aceasta arata foarte frumos si te duce cu gandul la un produs de calitate. Inauntru, castile sunt pastrate intr-o carcasa de culoare rosie neagra de buna calitate si cu un design de bun gust. Pachetul include un cablu prelungitor, adaptor 3.5 / 6.3 mm, o punguta pentru transportat cablurile si castile. Primul lucru pe care il observi la HP 200 este ca acestea au o calitate a constructiei foarte buna si ca se simt foarte robust in mana. Castile au un finisaj de metal la exteriorul cupelor, plasticul din care sunt construite pare de buna calitate, iar captuseala cupelor este lucrata cu mare atentie. Castile arata foarte cool si sunt un amestec de modern si retro. Un alt lucru important la care puncteaza excelent este gradul de confort. Se aseaza bine pe cap permitand sesiuni lungi de auditie.
Sound Magic HP200 (testate cu amplificatorul de casti Aune B1 + Asus laptop)
Katie Melua – vocea este luminoasa, instrumentele au sunet delicat cu un bun atac al notelor, imaginea scenei corect redata.
Malia / Boris Blank – basul generat electronic a fost destul de bun pentru niste casti deschise, vocea si efectele electronice bine conturate pastrand un sunet luminos
Dire Straits – chitara este sclipitoare si energica, vocea prezentata intr-o maniera clara si muzicala, toba este puternica si detaliata; personal as fi preferat ca sunetul de chitara sa fie un pic mai incisiv, insa sunetul final a reusit sa ofere o senzatia buna de autenticitate
Saint-Saëns – muzica a inceput cu toate detaliile la nivel macro, puteam sa simt pozitia instrumentistilor in spatiu; imaginea stereo aerisita cu o buna adancime si inaltime; instrumentele sunt detaliate si dinamice, cu o usoara scadere pe textura si emotie.
Concluzie
Basul – este de calitate, are corp, viteza si control, nu iese in evidenta ca la alte casti; nu am auzit distorsiuni, iar asta este o realizare pentru niste casti deschise la acest pret;
Inalte – sunt destul de stralucitoare cu detalii foarte bune, oferind senzatia de viteza cand sunt alaturate de tonurile medii ; uneori am auzit putine sibilante, insa la nivelul acesta de pret castile perfecte nu exista;
Media – destul de detaliata si dinamica; am fost impresionat de curatenia din aceasta zona; personal as fi preferat o prezenta mai accentuata in aceasta zona si parca un pic mai mult suflet
Imagine stereo – o surpriza placuta pentru categoria de pret din care fac parte aceste casti; vocile si instrumentele sunt plasate foarte precis in scena, ascultatorul se poate concentra cu usurinta pe diferitele instrumente si voci
Opinie personala
HP200 au reusit sa ma impresioneze cu performanta lor. Dupa parerea mea sunt unele dintre cele mai reusite casti in gama lor de pret. Au un bas controlat, cu kick si extensie buna fara distorsiuni. Media si inaltele sunt detaliate, iar asta creaza o senzatia de separare a instrumentelor foarte buna. Exista si minusuri, insa pentru ascultatorul obisnuit, acestea nu se vor observa.

Tellurium Q Ultra Black & Black Diamond – Test

Articolul de astazi are ca subiect cablul de boxe Tellurium Q Ultra Black si cablul interconect Black Diamond. Testele au fost facute intr-un sistem format din NuPrime DAC-9, NuPrime STA-9, Davis Acoustics Balthus 70, laptop Asus.
Inainte de a porni sa vorbim despre aceste cabluri, dorim sa va impartasim o intamplare petrecuta la noi in showroom. Intr-o zi am fost vizitati de un inginer electronist, pasionat de HiFi. Acesta era un mare fan al sunetului de calitate, insa nu credea ca un cablu de boxe sau interconect, fabricat de o firma specializata, poate sa imbunatateasca sunetul unui sistem audio HiFi. O discutie in contradictoriu cu acesta nu ar fi fost benefica, asa ca am propus sa facem o serie de teste cu cablurile din showroom. Omul a fost de acord si am pornit sesiunea de teste. Pentru a cuantifica rezultatele, vizitatorul nostru a primit un caiet si un pix, asa putea sa noteze diferentele sonice in cazul in care acestea existau. La final nu a mai contat ce notase in acel caiet, pentru ca inginerul electronist din povestea noastra a decis sa cumpere un cablu de boxe. Sesiunea de teste a reusit sa-i doboare prejudecatile cu care venise.
Dar sa ne intoarcem la subiectul de astazi al acestui articol. Cablurile Tellurium 2 Ultra Black (cablu boxe) si Black Diamond (cablu interconect) sunt manufacturate de firma Tellurium Q in Anglia. Ideea din spatele acestor cabluri este foarte simpla. Cum reducem distorsiunile de faza induse de cabluri? Acestea apar la toate cablurile indiferent de cine le produce, pentru ca orice material, orice cablu, care face legatura intre doua componente ale unui sistem audio actioneaza ca un filtru. Inginerii de la Tellurium Q s-au concentrat pe eliminarea distorsiunilor de frecventa folosind o tehnologie ce permite schimbare sincronizarii, asa se obtine mai multa claritate si transparenta.
Deci, avem un cablu, insa se dovedeste ca acesta este mai mult decat pare la prima vedere si ca intr-un anumit context cablul devine un filtru electronic. Ca sa putem intelege intregul proces, trebuie sa aflam ce este de fapt un filtru electronic. Un filtru electronic este o retea electrica care modifica caracteristicile amplitudinii sau ale fazei unui semnal in raport cu frecventa. In mod ideal un filtru nu va adauga frecvente noi la semnalul de intrare si nici nu va modifica frecventele acestuia, dar va schimba amplitudinile relative ale diverselor componente de frecventa. Acest lucru este valabil pentru toate componentele unui sistem audio. Odata ce acceptati faptul ca sunetul rezultat din sistemul dumneavoastra este suma mai multor filtre electronice, puteti incepe sa va ganditi serios la construirea unei cai neutre pentru transportul semnalului intre aparate si boxe. Doar asa puteti avea sunetul transparent pe care tehnologia actuala il ofera, dar si pentru a pastra cat mai mult posibil semnalul initial nealterat.
In testele noastre am comparat Tellurium Q Ultra Black si Black Diamond cu niste cabluri de cupru cumparate de la un magazin obisnuit de produse electronice. Am inceput ascultand piesele de test folosind cablurile de cupru obisnuite, am notat toate detaliile auditiei, dupa aceea am inlocuit cablurile de cupru obisnuite cu cablurile Tellurium Q.

Diferentele in sunet au fost cu adevarat spectaculoase. In momentul in care am introdus cablurile Tellurium Q muzica a devenit imersiva, vocile au capatat nuante insesizabile pe cablurile de cupru obisnuite, imaginea stereo a devenit adanca cu instrumentele precis asezate in spatiu, basul a devenit prezent si curat.
Impresii cablu de cupru obisnuit vs Tellurium Q:
• Bas – cablul de cupru obisnuit, basul nu avea extensie, parea lipsit de control, usor murdar; Tellurium Q, basul a castigat extensie, control si energie, a devenit curat, lipsit de distorsiuni; toate acestea au fost percepute ca o crestere a muzicalitatii.
• Medii – cablul de cupru obisnuit, vocile sunau destul de rotund si natural, nimic nu parea sa deranjeze urechea, instrumentele se auzeau corect; Tellurium Q, aici a aparut magia acestui cablu, instrumentele si vocile au capatat texturi naturale si detaliate transformand auditia intr-o experienta de viata reala; pe inregistrari live aveam senzatia ca suntem in public.
• Inalte – cablul de cupru obisnuit, sunetul de trompeta a fost un chin pentru urechile noastre din cauza distorsiunilor audibile; Tellurium Q, a adus echilibrul tonal necesar, inaltele au fost netede si detaliate, bine integrate in spectrul audio, placute urechilor, fara sa atraga atentia; asa am reusit sa ascultam sunetul unei trompete fara sa ne doara capul.
• Voce – cablul de cupru obisnuit, vocea placuta si neasteptat de calda; Tellurium Q, vocea a castigat o prezenta mai buna, texturi noi au aparut in sunet, totul parea mai natural.
• Detalii – cablul de cupru obisnuit, sunetul parea usor in spate, de parca peste muzica era asezata o patura; Tellurium Q, patura s-a ridicat, detaliile si microdetaliile au iesit la suprafata, muzica a capatat vivacitate si dinamica, imaginea scenei a devenit robusta si realista.

Concluzii Tellurium Q Ultra Black si Black Diamond:
• Extensie foarte buna a basului
• Medii detaliate si naturale
• Inalte cu extensie buna, perfect integrate in restul de frecvente
• Tonalitate naturala si reala
• Transparenta foarte buna
• Soundstage realist
• Experienta muzicala de nota 10

Ce tip de casti sa aleg?

Ce tip de casti sa aleg?

In jurul urechii sau in ureche? Există mai multe tipuri de căsti disponibile pentru cumpărare, fiecare cu un set propriu de argumente pro și contra. Ca si în unele lucruri din viată, unele dintre cele mai bune beneficii ridică probleme pentru alte aspecte. De exemplu, căstile deschise, acestea sunt în general cunoscute pentru un sunet superior, mai aerisit și mai „deschis” comparativ cu echivalentele lor închise. Faptul ca sunetul se aude în exterior le face neplăcute pentru cei din jurul nostru. Castile „in urechi” ‚ oferă cel mai adesea cea mai bună izolare (interioară și exterioară), dar tendința lor de a închide sunetul în canalul urechii, poate face ca sunetul sa fie mai puțin natural. Ca și în cazul multor tehnologii, gusturile si opiniile proprii vor juca un rol important in decizia de cumparare. Doresc o casca portabila, sau o casca pentru auditii casnice? Doresc un sunet inchis, sau unul deschis? O multime de intrebari cu o multime de solutii potrivite gusturilor noastre.


Confort

Majoritatea entuziastilor promovează ideea calitatii sunetului uneori chiar in detrimentul confortului. Dar oare putem trece cu vederea importanța confortului, modul in care cupele se aseaza peste ureche, modul in care suspensiile preseaza capul si urechea? În cazul castilor traditionale, cupele mai mari, asezate peste urechi, sunt de obicei mai bune, dar multe alte variabile contribuie la confort. Eu prefer castile circumaurale pentru ca acestea imprejmuiesc urechea si ofera o senzatie de intimitate muzicala mai buna. Pe de alta parte sunt o multime de oameni care prefera castile supra-aurale pentru ca acestea au dimensiuni mai mici si sunt considerate potrivite pentru ascultatul muzicii intr-un sistem portabil. Ambele variante pot fi considerate potrivite daca suntem constienti de posibilitatea ca acestea sa ne ofere si un oarecare disconfort. De exemplu, castile supra-aurale pot sa apese urechea intr-un mod ce poate fi perceput ca deranjant. In cazul căstilor de dimensiuni mari, nu uitați să verificați adâncimea cavității interne a cupei urechii, precum și dimensiunea, altfel este posibil ca si acestea sa va apese urechea si sa pierdeti senzatia de confort. Cupele trebuie sa se aseze in mod natural in jurul urechii, altfel lungile ore de auditie se vor transforma intr-un stres continu. Castile ’’in urechi’’ sunt create cu gandul ca purtatorul sa le introduca in canalul urechii, insa fiecare producator alege propriul design si material din care sa manufactureze ’’dopul’’ ce se fixeaza in ureche. Mare atentie multele din castile ’’in urechi’’ nu sunt tocmai confortabile. Ideal ar fi sa testati castile inainte sa le cumparati.

Pret

Exista o legatura directa intre calitate si pret. Sunt convins ca fiecare dintre voi s-a intalnit cu aceasta situatie. Ofera castile mai scumpe o calitate mai buna? Din experienta mea va spun ca raspunsul este afirmativ. Cresterea nivelului de pret devine usor observabila in calitatea sunetului chiar si in situatia in care sursa folosita este un banal smart-phone. Din pacate, cresterea pretului, nu inseamna ca automat calitatea sunetului se va multiplica in functie de suma investita. Intre fanii HiFi exista o intreaga disputa privind sumele de bani platite pentru sistemele audio. Majoritatea acestora sunt de acord ca o crestere a sumei platite, multiplicata de 1000 de ori, nu iti va aduce o crestere a calitatii sunetului mai mare de 10%.
Același lucru este valabil și pentru căști. Dacă doriti o casca de calitate, care sa fie produsa cu materiale bune, care sa va ofere confort si un sunet pe masura, atunci portofelul dumneavoastra ar trebui să fie pregătit să plătească. Din fericire exista o multime de căști foarte bune la fiecare nivel de cost, deși nu aș recomanda să plătiți mai puțin de 100 euro pentru o pereche de casti construita serios.

Calitatea sunetului

Prima impresie, sau sa-i spunem experienta „wow factor”, decisiva pentru unii dintre noi, este cantitatea de bas. Aceasta este o entitate separată de calitate în termeni subiectivi, dar tinde să difere destul de puțin de la căști la căști, în special în categoriile de 100 – 200 euro. In aceasta zona de pret producatorii nu pot oferi un bas neutru si din aceasta cauza sunt obligati sa apeleze la o multime de artificii psihoacustice. Castile considerate de multi ca intrand in zona de lux ofera un bas cu un raspuns mai neutru si plat, pentru ca in aceasta zona de pret designerii au ocazia sa foloseasca materiale si tehnologii de calitate. Basul este foarte important in ecuatia unei auditii de calitate. In cazul in care acesta este „unflat” prin folosirea unui artificiu psihoacustic, ne vom gasi in situatia in care basul se suprapuna peste tonurile aflate in zona medie. Asta poate insemna ca vor exista detalii ce nu se vor auzi. Zona de tonuri medii, si aici pot aparea cateva probleme de liniaritate cauzate de calitatea materialelor din care sunt construite driverele. Din acest motiv pe unele casti vocile vor suna cald si placut, iar pe altele vor suna oarecum metalic si obositor. In momentul in care incepem sa cautam o casca pentru ascultat muzica trebuie sa stim foarte bine ce sunet ne place. Din fericire in Romania exista dealeri audio hifi unde puteti asculta castile inainte de a le cumpara. O scurta cautare pe net si veti gasi numele acestora si marcile de casti ce pot fi cumprate.
La final, preferința dumneavoastra se poate alinia cu genul muzical preferat sau cu gustul personal pentru un anumit gen de sunet.

Fir sau Bluetooth?

In ultimii ani firmele producatoare de casti depun eforturi considerabile pentru a aduce tehnologia fara fir (Bluetooth) la calitatea sunetului pe care o ofera castile cu fir. In prezent exista putine casti bluetooth ce pot fi comparate cu cele cu fir. Totusi, daca fidelitatea audio nu reprezinta unicul deziderat in alegerea castilor, atunci puteti alege o pereche de casti fara fir.
In cazul in care nu doriti sa riscati prea mult cand cumparati o pereche de casti, sfatul meu este sa alegeti o pereche de casti cu fir. Tehnologia Bluetooth nu este suficient de matura incat sa va ofere performantele unei auditii realizate la o pereche de casti cu fir.

NuPrime DAC 10H + NuPrime ST 10 – Test

Cine sunt cei de la NuPrime?
Compania a fost infiintata de co-fondatorul NuForce, Jason Lim, care a cumparat divizia audio high-end a companiei NuForce si drepturile asupra tehnologiilor in anul 2014 . Cu gandul la calitate acesta a adunat o echipa de ingineri talentati specializati in proiectarea de amplificatoare audio si circuite in comutatie. Daca la asta adaugam propria fabrica de productie aflata in Taiwan si posibilitatea ca divizia de R&D sa lucreze cot la cot cu divizia de ansamblare, imaginea rezultata este a unui producator cu o afacere solida ce isi poate permite sa ofere clientilor aparatura audio de top la preturi corecte. NuPrime inseamna performanta audio de top, iar acest lucru nu poate fi realizat fara componente de top. Din acest motiv 30% din componentele folosite in aparate sunt comandate in USA.
Prezentare tehnica:
DAC 10H, este un convertor digital analogic cu un etaj de preamplificare de top ce foloseste unul din cele mai precise volume digitale din lume bazat pe rezistori printati asezati in trepte. Avantajul acestei tehnologii este ca indiferent de setarea volumului in calea semnalului va exista un singur rezistor. Inima acestui convertor digital analogic este unul din cele mai bune cip DAC din lume produs de ESS Technology, SABRE32 Reference ES9018K2M. La cele de mai sus inginerii au adaugat si un amplificator de casti ce poate oferi cu usurinta un sunet extraordinar indiferent de castile folosite.
DAC 10H, suporta rate de esantionare de 44.1, 48, 88.2, 96, 176.4, 192, 352.4, 384 kHz si DSD64, DSD 128, DSD256; intrari digitale – USB Asincron, 2 intrari S/PDIF, 2 intrari digitale optice, 2 intrari analogice; iesiri analogice – stereo RCA, stereo balansate, amplificator de casti XLR, amplificator de casti nebalansat.
Tehnologic, DAC 10H, poate fi considerat in acest moment unul din cele mai avansate convertoare digital analogice din industrie.
ST 10, este un amplificator stereo cu o putere de 150W @ 8 ohm in Clasa D. Cu un damping factor 400, acesta poate sa conduca cu usurinta orice boxa. Chiar daca foloseste tehnologia amplificarilor digitale, ST10 nu este un amplificator digital. Designul circuitului patentat de NuPrime utilizeaza un semnal de modulare analogic, care apare natural si nu adauga zgomot si jitter.

Gata cu vorbaria, haideti sa vedem cum suna. Sistemul de test a fost urmatorul:
NuPrime DAC 10H – DAC si preamplificator
NuPrime ST 10 – amplificator stereo de putere
Olympia One Master – boxe de raft + stand
Analysis Plus Silver Oval – interconect stereo
Tellurium Q Ultra Black – cablu boxe
Ca transport pentru fisierele digitale am folosit un laptop Asus, obisnuit, si un cablu USB Tellurium.
Muzica: Katie Melua – Piece by Piece, Malia / Boris Blank – Convergence, Dire Straits – Communiqué, Saint-Saëns – Danse Macabre. Am inceput testul cu Katie Melua pentru ca vocea acesteia are un timbru special, greu de redat. Muzica a inceput sa invaluie camera cu o tandrete incredibila, vocea feminina a curs suav catre urechi, detaliile timbrale ale vocii si instrumentelor au inceput sa ne inconjoare intr-un echilibru perfect. Artista si micuta ei orchestra s-au insinuat in spatiul de auditie. Auditia s-a transformat usor intr-o experienta senzoriala, parea ca sunt alaturi de Katie Melua in momentul inregistrarii. Am continuat cu Malia / Boris Blank pentru ca pe aceasta inregistrare exista bas generat electronic si eram curios daca acesta poate fi sustinut de amplificator si boxe. Basul a venit ca un tunet in camera, puternic, cu viteza, bine articulat si lipsit de distorsiuni. In cazul Dire Straits doream sa aud daca o inregistrare din anul 1979 poate sa sune analogic, ca si cum as asculta sunetul unui pick-up sau magnetofon. Banuiesc ca orice pasionat adevarat de HiFi se intreaba in momentul achizitiei unei surse digitale moderne, daca sunetul de acasa va putea beneficia de dinamica excelenta si de lipsa distorsiunilor corespunzatoare unui DAC, dar in acelasi timp sa pastreze caldura sunetului analogic. Cu certitudine acest lucru este posibil. Muzica Dire Straits a umplut camera ca si cum foloseam o sursa analogica. Lipsa unei amprente digitale a fost o surpriza extrem de placuta. Am incheiat testul cu o inregistrare de muzica clasica. Muzica clasica este greu de redat de un sistem audio in toata splendoarea sa dinamica, pentru ca de obicei inregistrarile acestea sunt facute cu mare atentie. Inginerul de sunet trebuie sa capteze intreaga scena sonora a unei orchestre mari cu toate bogatia timbrala, spatiala si dinamica. Sincer sa fiu, aveam emotii. Boxele din test sunt micute, gandite pentru camere mici spre medii, din acest motiv, limitele constructive pot actiona ca o frana in dezvoltarea sunetului. Partial am avut dreptate. Dinamic, sunetul a fost foarte bun, detaliat si precis. Constructia orchestrei insa a avut de suferit, parca as fi dorit o scena mai mare si mai bogata. Din acest motiv sugerez ascultatorilor de muzica clasica boxe mari.
Concluzie
Consider acest sistem ca fiind echilibrat, detaliat, dinamic si precis. Nu este un sistem pe care sa il recomand fanilor sunetului de lampa. Lampa genereaza distorisuni armonice pare, placute urechii. Lipsa acestora poate fi interpretata ca o pierdere a muzicalitatii. Dupa cum bine cunoasteti domeniul acesta este suficient de subiectiv. 4 oameni aflati intr-o camera pot sa interpreteze diferit sunetul unui sistem audio. Din acest motiv va sfatuiesc sa ascultati cu propriile urechi si sa decideti ce va place.

Davis Acoustics Eva review – by Darku(soundnews)

Va spun sincer ca prima data am auzit de acest brand abia in 2016 la Munich High End Show unde producatorul prezenta atat produse destinate pietei DIY unde puneau la dispozitie o gama larga de woofere si tweetere de marimi si materiale diferite – toate facute in-house, cat si boxe ambalate, destinate consumatorului din zona mid-level.

Apreciez enorm faptul ca isi construiesc singuri produsul finit de la electronice, woofere, tweetere si pana la cabinetul in sine. Totul este facut in Franta, lucru de apreciat si tot mai rar intalnit in zilele de astazi.

Ca urmare a unor discutii pe forumurile locale dar si straine am inceput sa complotez auditia unor boxe ale producatorului francez.

De curiozitate am zis sa incerc modelul entry level adica cele mai mici boxe din gama Discovery, mai exact micutile Eva – niste boxe de raft destul de dragute si frumusele, numai bune pentru un mini birou de pana la 13 mp asa cum am eu.

Cateva luni in urma eram fericitul posesor al unor Dynaudio BM12 MKIII, aveam un fetish si mi l-am implinit: voiam boxe de studio cu woofere de 20 cm Ø – si asta am primit.

Din pacate camera mica de 13 mp si peretii goi au avut un impact negativ asupra basului si asupra acuratetii sunetului, am fost atat de dezamagit – nu de boxe ci mai degraba de camera mea de auditii incat mi-am dat seama ca pot folosi numai incinte de la mici in jos :).

Davis Acoustics Eva par a fi exact ceea ce aveam nevoie.

Eva au woofere din fibra de sticla de 13 cm si tweeter soft dome de 25 mm, la o greutate de 3 kg bucata sunt destul de usoare si mici pentru a fi plasate pe orice birou sau comoda TV.

Raspunsul in frecventa este unul modest de 55 – 20.000 Hz, voi vorbi despre el ceva mai tarziu.

Pretul de 1090 Ron mi se pare unul foarte bun pentru sunetul, constructia si look-ul destul de modern.

Initial pretul mi-a redus drastic asteptarile, ma asteptam la ceva complet neinteresant, insa am fost placut surpins sa nu fie cazul dupa ce le-am ascultat pe indelete.

Le testez de aproximativ o luna si preliminar sunt destul de impresionat de performantele lor.

Desigur, marimea cabinetului a avut un impact destul de mare vis-a-vis de grandoarea scenei si a imaginii stereo, insa cu exceptia acestor aspecte ele suna destul de Mid-end asa si le-as lua serios in considerare pentru camere mici sau bugete restranse.

Design-ul este placut, imi place ca din fabrica vin montate pe niste mini standuri cu picioruse de cauciuc care mai scad ceva din vibratiile cabinetului, calitatea constructiei pare buna si chiar nu pot avea reprosuri pentru acest nivel de pret.

Sa trecem la partea cea mai interesanta.

Performanta audio

Nu m-au impresionat la inceput, dupa o perioada insa, in care am testat mai multe variante de amplasare in spatiu am obtinut ceea ce mi-am dorit. Acum sunt destul de echilibrate, chiar neutre si liniare in sensul bun.

Sunetul nu mi se pare unul banal sau plictisitor, ba din contra: pare energic, lovitura este executata rapid, presupun ca fibra din sticla are un rol major asupra vitezei si impactului de buna calitate.

Punand sub lupa ultimul album Infected Mushroom – Return to the Sauce nu am avut asteptari mari si nu visam la impactul viteza si basul care au urmat, redate precis dintr-un cabinet de dimensiuni mici.

Pentru dimensiunea lor ofera un bas de calitate, insa din punct de vedere cantitativ as vrea sa fie ceva mai prezent, dar cred ca nu le poti avea pe toate.

Basul ma lovea cu precizie, era executat rapid, impactul in piept era simtit si el.

Camaruta mea s-a umplut imediat cu muzica, piesa Manipulator mi-a transmis o energie pozitiva si mi-a plasat un zambet pe fata care denota un bas bun indirect proportional cu dimesniunile incintelor.

Continuand cu The Prodigy iar am inceput sa ma uit tintit la ele ganditor, perplex de prestatia basului si a muzicii electronice pe acest boxe, nu imi puteam da seama cum basul poate avea asa un corp si greutate.

Portul de bax reflex frontal este o mana cereasca, avand o distanta foarte mica de perete, boxele cu bas portul pe spate imi manjesc basul prea mult – cam din acest motiv monitoarele Dynaudio nu prea s-au impacat bine cu studioul de mici dimensiuni. Eva se impaca mult mai bine cu aceasta camera tocmai datorita bas portului de pe fata.

Oare aceasta sa fie solutia basului murdar in spatiile mici?

Continuand cu un single de calitate Foo Fighters – Run, am simtit cum chitarile incep sa imi gadile urechile, din nou eram impresionat de vibratia placuta pe care o poseda boxele.

Vocile aveau o extensie destul de buna insa nu destul de texturate cum mi-as fi dorit, adancimea si greutatea vocilor masculine a avut de suferit nitel dar nu ma mira acest fapt.

Energia boxelor ceva mai mari a ramas prezenta, insa adancimea si redarea muzicii pe mai multe straturi a avut de suferit.

Continuand cu Nirvana – Nevermind editia Deluxe mi-am dat seama ca boxele stiu sa imi miste capul si un headbang este inevitabil…redau bine rock-ul si stiu cum sa accentueze spoturile critice necesare acestui gen muzical. Energia transmisa este remarcabila, pur si simplu simeam chitarile si vocea ragusita lovindu-mi pieptul intr-un mod crud si neiertator.

Headbang-ul a continuat pana la sfarsitul albumului ce m-a convins ca sunt o alegere buna si pentru rock.

Ascultand genuri de muzica unde viteza si impactul sunt critice mi-am dat seama de ceva: boxele nu au sunat deloc lenes, murdar, raspunsul tranzitoriu este rapid executat, sunetul mereu tine pasul cu tactul oricarei melodii, lenta sau rapida.

Fluiditatea auzita pe wooferele din celuloza nu prea se regaseste in Davis Acoustics Eva. Aceste boxe mai degraba imi redau cu sinceritate informatia de pe inregistrari si nu incearca sa o indulceasca prea mult.

Boxele nu vor suna aproape niciodata relaxate, lente sau plictisotoare.

Pe alocuri pot fi agresive in special pe muzica aglomerata, cu zeci de instrumente suprapuse.

Din cauza dimensiunilor mici, are de suferit scena care desi pare destul la larga intr-un camp 2D nu este propagata suficient pe inaltime sau pe adancime.

Trecand pe muzica retro, mai in speta pe Led Zeppelin inteleg ca imaginea stereo este buna si pot distinge clar locatia fiecarui instrument muzical in campul audio din fata si lateral. Sunetul nu este complet 3D, insa dau vina pe camera si nu pe boxe, consider ca intr-un spatiu deschis mai mare nu ar exista aceasta problema, asa imi faceau si boxele mai mari.

Extragerea detaliilor mi se pare la un nivel destul de ridicat dar nu extraordinar, pe inalte se aud destul de clar cinelele, pisca pe alocuri, ceea ce ma bucura. Extremitatile de sus nu par taiate (cum sunt cele de jos) si chiar poate fi imbucurator pentru maniacii sunetului ceva mai stralucit bazat pe inalte clare si conturate.

Ascultand Antonio Vivaldi – Summer (Presto) a fost surpriza placuta. Nu ma asteptam la o asa o transparenta si extragere buna a microdetaliilor, mai ales pe registrele de sus sclipiciul a fost foarte evident, fara a fi deloc deranjant.

Separatia intrumentelor a fost buna si am simtit cum notele sunt redate pe mai multe nivele intr-un mod natural si curat.

Daca nu ma ating de piese cu sub-bas excesiv nivelul de distorsiune este jos, nu am putut urca volumul atat de mult incat sa inceapa sa ma deranjeze.

Constat ca boxele nu intra in clipping pe ampliful legat la ele, cred ca amplificarile entry level vor face fata cu brio.

Matching

Fiind tunate pentru un sunet neutru, dar rapid si fulgerator, le-as cupla cu echipament rezolut care pune accentul pe medii si bas si mai putin pe inalte, unde deja sunt extra bazate in aceasta regiune. Cred ca si echipamentele vintage ce ofera un sunet mai romantic si mai lent s-ar cupla de minune cu micutele Eva.

Trecand de la un DAC entry la unul din zona premium am constatat ca saltul sonic nu fost atat de mare incat sa justifice investitia, le-as cumpla cu un DAC si amplificator entry level, maxim din clasa mijlocie. Fiind eficiente nu le trebuie tone de putere si control, nu m-as mira daca s-ar imperechea de minune chiar si cu micutele amplificatoare in clasa D.

Concluzii

Am fost impresionat de aceste boxe si le consider foarte bune la acest nivel de pret. Sunt destul de sensibile incat pot fi conduse si de amplificari mediocre, nu necesita o sursa audio de top pentru a straluci.

Mi-au placut pe orice gen muzical, pentru maniacii de sub-bas as recomanda separat un subwoofer activ.

Eu le-am folosit intr-un setup near field obtinand rezultate multumitoare.

In camera de 13 mp am avut suficient SPL si headroom fara a mai auzi distorsiunile cauzate de camera netratata acustic.

Davis Acoustics mi-au captat atentia facand niste incinte foarte capabile care merita ascultate.

Micile Eva le puteti cumpara de aici la pretul de 1090 Ron perechea.

Pro:

Sunet neutru, liniar, fara gropi sau urcusuri
Prestatie rapida avand un bun impact in piept
Detaliate, sunet curat si transparent pentru gama sa de pret
Dinamica peste medie, lipsa granulatiei si a murdariei
Scena audio buna pe latime, pozitionare buna a notelor
Pret bun raportat la performanta
Contra:

Sub-bas limitat, wooferul nu poate face fata celor mai joase note
Scena limitata pe adancime si inaltime
La volum ridicat pot deveni agresive si aglomerate

Echipamente folosite pentru review:
iFi iPurifier 2, iFi iDAC2, Matrix X-Sabre Pro, Cambridge Audio Topaz SR10, Davis Acoustics Eva, cabluri QED Reference si Audioquest WildWood.

Dacă e cablu, să fie Tellurium Q – Prezentare Generala

Cine sunt și ce vor cablurile, de ce e bine să avem cabluri de calitate într-un sistem și cum să facem alegerea potrivită? De ce e bine să ne informăm și să alegem reputația mărcii în defavoarea sugestiilor prietenilor sau ale forumiștilor mai bine sau mai rău intenționați? În fine, de ce Tellurium Q este una dintre mărcile de cabluri pe care nu trebuie să le ocoliți, indiferent de sistem?

Într-un sistem, fie el audio, video, sau o combinație a acestora, una dintre cele mai importante piese este cablul folosit pentru a conecta componentele. De obicei, sunt mai multe și toate importante. Din simplul motiv că, așa cum știm, rezistența unui lanț este dată de rezistența celei mai slabe componente. Bine, în lumea audiofililor există multe teorii legate de achiziția unui cablu, de la lungime și formă și până la preț (unii spun că într-un sistem de calitate prețul cablurilor trebuie să fie undeva între 5% și 10% din prețul întregului sistem). Cablurile despre care povestim au diverse forme, lungimi, lățimi, culori, materiale de ecranaj și terminații, dar toate fac același lucru – conduc semnalul electric, cu tot ce transportă el, de la o componentă la alta și în final către boxe. Cum spuneam, toate fac același lucru, doar că unele mai bine iar altele mai prost. Cum alegem cablul potrivit pentru sistemul nostru? Pai, sunt câteva criterii, primul dintre ele este cercetarea pe forumurile de specialitate, unde utilizatorii spun ce marcă de cablu merge cel mai bine cu anumite branduri de electronice sau boxe. Un alt criteriu este dat de recenziile jurnaliștilor de profil. Oricât de mult ar conta reclama pe care și-o face o marcă într-o revistă de specialitate, jurnalistul care scrie recenzia nu va scrie neadevăruri doar pentru a nu pierde un client, semnătura și reputația lui sunt mai importante decât un efemer avantaj material. Un al treilea criteriu este să contactezi importatorii de mărci renumite de cabluri, de cele mai multe ori vei primi sfaturi cât se poate de obiective. În plus, asta e garantat, în câteva vizite la un showroom specializat vei învăța mai multe despre sisteme și sunet decât în orice research petrecut acasă.

Tellurium Q story

Povestea începe într-o după-amiază, într-un studiou de înregistrări din Somerset, când Geoff Merrigam, pe atunci consilierul de afaceri al patronului respectivului studiou, Simon Lomax, expert în electronică și maniac al sunetului, stătea de vorbă la o cafea cu clientul său. Cum ambii erau foarte pasionați de sunet, tehnologie și interrelaționarea celor două, discuțiile au ajuns inevitabil la cât de mult are de suferit calitatea unei imprimări din cauza cablurilor. De aici și până la ideea de a porni o afacere cu această tematică n-a mai fost decât un pas. Concluziile lor? Cablurile trebuie să facă bine o singură treabă – să transmită un semnal, cât mai curat și cu destulă putere. Disecând teoria transmiterii semnalului printr-un cablu și încercând să identifice ce anume ar putea cauza problemele de transmitere, iar în foarte scurt timp Tellurium Q Black apărea pe piață și începea să facă furori printre dealerii care avea disponibilitatea să-și pună puțin urechile la treabă. Mai departe, traseul a fost simplu – dealerii au fost încântați, și-au convins clienții să le cumpere, iar feedback-ul exceptional al acestora a determinat jurnaliștii de la marile publicații de profil să le ia în teste. Reacțiile acestora au fost atât de elogioase, încât marca a devenit, aproape peste noapte, o adevărată vedetă a industriei.
Compania s-a dezvolat rapid iar cele mai multe investiții au mers către departamentul de cercetare-dezvoltare. Focusul creatorilor Tellurium Q a fost dintotdeauna încercarea de reducere la minim a distorsiunilor de fază (o noțiune prea tehnică pentru a fi detaliată aici, dar poate fi o bună temă de casă pentru cititor!), una dintre problemele eterne și intrinsece ale cablurilor electrice. Și se pare ca le-a ieșit din plin.

Având în spate specialiști foarte creativi și mai ales dotați cu urechi extrem de bune, Tellurium Q a reușit să se impună rapid în Marea Britanie și mai apoi la nivel global. Așa cum era de așteptat, premiile și recenziile elogioase nu au întârziat să apară (nu mai puțin de 10 premii de produs al anului și most wanted components în doar 2 ani de existență!), astfel că marca Tellurium Q a ajuns să fie sinonimă cu excelența absolută și unul dintre brandurile etalon în lume în materie de cabluri audio la această oră (fie că e vorba despre cabluri de alimentare, de boxe sau interconecturi).

Totul a plecat de la o filozofie de afacere simplă, dar foarte eficientă – fiecare produs nou trebuie să aducă o îmbunătățire audibilă evidentă față de precedentul.

Acest articol a apărut în numărul de primăvară 2017 al revistei Sunete, singura revistă de muzică din România… www.sunetelive.ro

 

 

Specificatii, preturi pentru produsele Tellurium Q le puteti gasi aici